Eduard Ghitiu

Cerul Îngerilor...


Lacrimi de înger pe faţa mea
–Stele, ca făcli ce luminează castelul singuratic din noapte.
Foşnetul gri de păsări cântătoare,
Fâlfâiri spre turle de biserici,
Luminiţe pe poteca vieţii.
Şoptit, uman, miros de trandafir în floare printre ghiocuri de ţigancă.
Un rege mort pe lespezi putrezite,
Împietriri, smarald, sclipiri în praf,
Busola îngerului şi ceasul timpului.
Roşu în asfinţitul sărat al mării,
Talazuri reci, din alte lumi
Şi pulberi albăstrui, mai sus, tot mai sus, la ceruri.
Toiagul rupt, în mâini străine
Pe arena cu frunze de laur şi petale de trandafir.
În paturi reci, prea reci pentru iubire,
Lacrimi, cenuşă angelică şi puf.
Şah mat!