22.11.2010

Menirea

Asta esti, asta ti-e menirea ...
Dragii mei, impart pedeapsa cu voi fara stirea voastra, cand ar trebui sa imi port singur crucea .
Iertare!
Minte naluca , ce zburda pe deal , ploaia care va veni sa te curete , sa iti imprastie materia in frumos si in fericire, pentru ca nu te poti bucura in paharul gol.
Doar un exercitiu . Creeaza si tu o poveste!
Mintea îmi este plină
Sufletul gol...dragul meu calator...indreapta-ti privirea,
in acelasi loc..visand la infinitul construit din "lacrimi".
Inimă tânără si necunoscătoare de univers.
Inimă fragedă.
Inimă pură.
Îl ascult pe celălalt eu si ar goni în lume , oriunde după tine .
Ea stie..e atat de greu sa fii singur.
simte,asculta,miroase...
.....si priveste cum vom sta lipiti unul de altul pentru totdeauna .

2 comentarii:

Mad. spunea...

imi place foarte mult ce ai scris...
in oarecare masura si eu am aceleasi pareri.. tine.o tot asa!

roryta spunea...

frumos blogul tău... interesant... :)