Aberatii

Nu am nici un regret, am decat un vis sa ramana-n sufletul vostru tot ce am scris, n-am sperante desarte, mi-am pus sufletul pe foaie si am mers mai departe!
Aberatii scrise de mine.
Cu drag eu!

.

"Atunci când plâng, scriu. Atunci când simt că nu pot să merg mai departe, scriu. Atunci când îmi vine să mor, scriu. Atunci când,aflat în cădere liberă, gândurile mele nu găsesc un punct de sprijin, scriu. Atunci când scriu, toate expresiile vieţii au numitor comun." 

Chiar daca!

Chiar daca ai uitat cine sunt
Chiar daca nu ma placi
Chiar daca exasperezi
Chiar daca ai uitat timpul petrecut
Chiar daca esti acolo
Chiar daca imi vrei binele
Chiar daca dispretuiesti
Chiar daca n-ai invatat sa-nveti
Chiar daca plangi sau te bucuri
Chiar daca mori sau traiesti
Sa stii
Am invatat sa ma descurc singur

Fragmente dintr-o colecţie de scrisori (autentice) ale copiilor americani către Dumnezeu:

"Draga Dumnezeule! Daca esti atent duminica in biserica, iti arat pantofii mei cei noi."

"Dumnezeu! Vreau sa traiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie."
"La scoala de duminica ni s-a explicat ce si cate faci. Cine-ti face treaba cand esti in concediu?"

"De unde ai aflat ca tu esti Dumnezeu?"

"Pentru balul mascat vreau sa ma imbrac in drac. Nu te superi, nu?"
"Tu chiar asa ai proiectat girafa, sau din greseala a iesit asa?"
"De ce lasi oameni sa moara si tot faci altii in loc ? N-ar fi mai simplu sa-i lasi in viata pe astia?"
"Dumnezeule! Ca ai facut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le incurci intre ele?"
"Tu stii despre lucruri, inainte sa fie inventate?"
"Bunicul a spus ca Tu deja erai cand a fost el copil. Cat de vechi esti?"
"Iti multumesc pentru fratior, dar eu m-am rugat pentru un catel."
"Cat timp am fost in vacanta, tot timpul a plouat si taticul a fost tare nervos si a spus niste lucruri despre Tine,... dar te rog sa nu-i faci rau!"
"Te rog sa-mi trimiti un ponei. Pana acum nu ti-am cerut nimic. Poti verifica."
"Cum se poate ca pe vremuri atatea minuni ai facut si acum nu-i nici una? Cum se poate, ca in ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi"
"Doamne, Te rog, sa mai pui o sarbatoare intre Craciun si Paste!"
"Poate Cain si Abel nu s-ar fi omorit, daca aveau camere separate. La noi, cu frate-meu functioneaza..."
"Pun pariu ca e foarte greu sa iubesti pe toti de pe pamant. Noi suntem doar patru in familie si nu prea merge."

Traim o viata trista!

Lumea secolului XXI in Romania nu arata deloc asa cum fiecare si-o imagineaza. Am ajuns sa fim o tara parasita, plina de batrani fara speranta, bolnavi si saraci lipiti pamantului, o tara in care raspunsul la intrebarea 'ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?' este 'emigrant'. Nu mai e nici urma de tanar demn pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, iar cei ce au ramas se gandesc ca poate ar fi mai bine sa dispara si ei din peisaj. 

Traim un timp in care discriminarea se dezlantuie, in care locurile de munca se acorda celor de dau bine pe sticla (si de aceea cea mai mare parte a posturilor sunt ocupate de femei) sau sunt bine pastrate rudelor, prietenilor, cunostintelor, s.a.m.d. Ce mai conteaza ca esti mult mai putin pregatit ca cel de langa tine, atat timp cat esti baiatu' lu' X? Lasa, ca te descurci tu, asa-i? cu siguranta nu se aplica in toate cazurile, dar daca am intreba 10 persoane de pe strada daca cunosc astfel de cazuri, 9 din ele ar raspunde cu 'da'. 

Traim o viata trista, sugrumata de cotidian, in care termenul definitoriu e monotonia. Ne-am transformat in facebook-isti inraiti, tot ce stim sa facem este serviciu-acasa-facebook-culcare, si ciclul se repeta. Si cum altfel sa ne comportam? Ce e de facut atat timp cat o luna de internet e mai ieftina decat o masa decenta in oras? Sa mergem la film? Pai hai sa mergem. dar la care cinema? Sa ne vizitam tara, cu toate frumusetile ei? Pai hai sa o vizitam, dar asta inseamna sa ajungem la destinatie pe jos sau cu bicicleta, la cat de scump e transportul, chiar si pentru cateva sute de km. Si ne mai plangem ca nu avem turism dom'le. 

Iluzia ca viata e o adevarata aventura in anii tineretii, mai ales atunci cand esti abia la inceput de drum si nu ai responsabilitati uriase, s-a transformat intr-o munca sisifica ce presupune nimic mai mult decat sa supravietuiesti de la o factura la alta, ca orice roman contemporan. Si nu vreau sa cred ca sunt singurul roman care crede asta...