Eduard Ghitiu

pentru tine...
beau un pahar de vin. rosu. putin acru si ascult un cantec, sinistru in frumusetea lui, care ma slabeste de orice gand primejdios si imi descarca sufletul...cu sufletul gol, cu gandul departe, cu dorinta unui vis si ochii aproape verzi, astept sa revad bucuria pe chipul meu pietruit de lucruri marunte, lucruri care ma prefac, ca imi aduc zambetul si linistea de care am nevoie...insa e o liniste falsa. o liniste mai dureroasa decat nebunia agitatiei dinainte.as vrea sa-i spun ce simt, in fiecare azi, la fel si maine...mereu...imi place sa ignor toate privirile atintite spre mine si sa ma gandesc la ea in momentele cele mai frumoase, dar si in clipele dificile...ma gandesc ca nimic nu e intamplatorundeva departe, imi place sa cred ca cineva se gandeste la mine. undeva departe am fost si eu candva. sa imi iau doza necesara de drog. am nevoie de inca o doza pentru a iesi din sevraj. si cu timpul vreau ca numarul dozelor sa creasca atat de mult incat sa am nevoie in fiecare zi de ea, pentru a putea supravietui...undeva, departe sunt doi ochi care au varsat lacrimi si pentru mine. obrazul pe care, mi-ar place sa astern in fiecare dimineata un sarut, si fruntea pe care sa-mi odihnesc in fiecare seara buzele.acolo, departe de mine este calculatorul de la care imi citesti cuvintele si zambesti. da, zambesti si sti ca sunt pentru tine.esti atat de frumoasa cand zambesti :)trandafirul meu alb va inflorii din nou, cat de curand