Eduard Ghitiu

Nu mai astept.


Încă mai sper.
Deja balanţa se înclină spre nu, dar atâta timp cât speranţa există, eu sper.

Şi amân.
După melodia asta plec.
Poate-mi zice ceva.
Melodia se termină.
Începe alta.
Ok.
După asta, oricum melodia e superbă.
Dar ce melodie e?

Încă nimic.

Se termină melodia.
Stai că-mi caut ceva de îmbrăcat.
Încă nu-mi zice nimic.
Mă uit la ceas.
Descurajat.

Probabil chiar nu va zice nimic.

Alte cinci minute.

Citesc un post, las o impresie....
ea nimic.
Poate că va zice ceva iar dacă eu nu-s pe fir...
să mai aştept puţin.

Hmm.



De ce măcar nu mă sună?

Dar ştii ceva?

Chiar dacă-mi vei plânge în telefon nu am să-ţi fac pe plac.
Îmi pare rău.

Nu te pot aştepta la nesfârşit.

Deşi balanţa nu este în totalitate spre a nu mai aştepta, eu m-a hotărât să oblig balanţa să fie în defavoarea ta.

Acum, indiferent de ce vei spune....
m-am hotărât.

Fără tine