Vis.

,, "Nu. Nu pleca. Mai rămâi lângă mine. De fapt, cuprinde-mă în braţe, Strânge-mă bine lângă tine. Nu lăsa ca vântul să ne răcorească. Ţi-am mai spus că suflarea ta pe ceafa mea mă înfioară?

Nu-ţi mai plimba mâna! Ascultă şi tu greierii cum cântă. Zici că sunt lângă noi pe pătură. Cumva sunt? A nu. Tot mâna ta! Încetează să o mai plimbi în sus şi-n jos pe şirul spinării! Nu mai râde! Auzi? Crezi că dacă vine vreun paznic ne va alerga? Eu nu-s bun la rezistenţă. De fapt, eu nu ştiu să alerg. De ce râzi? Dar ştii că ar putea veni peste noi. Numai o amendă ne-ar trebui. Le-am tăvălit grâul lu' ăştia. Ştii cumva cât e amenda? M-aş amuza dacă ar veni taica-tu cu maşina de poliţie într-un raid şi să ne descopere aici. Bine! Nu mai zic.

Nu-mi da drumul! Strânge-mă mai bine în braţe! Mi-e frig. Pătura cu stele a cerului este prea departe de noi. Strânge-mă mai bine. Lângă sufletul tău. De ce mă săruţi pe frunte? Da' ce-s agitat de vrei să mă domoleşti? A, ai vrea să fiu. Nu acum. Acum ţine-mă bine lângă tine. Nu mă departa. Îmi place ritmul inimii tale. E haotic. Prea înteţit! Îmi place.

Când pleci?" şi-şi plecă ochii la auzul răspunsului. O lacrimă solitară ia curs pe obraz iar ei au rămas în continuare sub pătura cerului plină de stele, cu ritmuri de greieri pe lângă ei şi cu bătăile nebune ale inimilor lor. Au rămas în lanul de grâu până la răsăritul soarelui. Acesta le prevestea o despărţire mult prea lungă pentru a fi acceptată. Ea îi depusese un ultim sărut pe buze când il lăsă. Abia când nu l-a mai văzut a lăsat să-i scape o declaraţie ce s-a abţinut să o facă toată noaptea. "

Nu este bazat pe fapte reale. Deşi mi-aş dori.

Cu drag,

eu.