Tot altfel...

Acum când văd diferențele,distanţele,lucrurile dureroase din viață, realizez că ochii mei se maturizează şi îşi dau seama ca altfel e viaţa. Poate aş fi vrut să mă renasc şi să reiau viața,dar pe drumul fără griji şi fără suferință. Dar există? Există oare o viață in care să stai fără griji,să nu îţi pese de absolut nimic, să crezi în vise si să nu existe speranțe deșarte şi minciuni.
Nu regret că totuși am intrat în viaţă asta, nu regret nimic din ce am făcut bun sau rău, nu regret absolut nimic, deşi m-am săturat. Mă bucur că văd viața altfel şi cred că-mi place, deşi e chin. Aş vrea să urlu şi să-mi arăt adevăratul suflet, dar ceva nu mă lasă. Nu mai vreau să fiu altfel.. .să port măşti chinuite şi false. Uite-mă. Eu sunt şi mă bucur că tu cititorule anomin mă vezi, iar dacă mă cunoști uită că-mi citești aberațiile prostești şi să nu spui la nimeni .