28.05.2015

Sfarsitul nu-i aici

Merg cu autobuzul și iar stă să plouă. Nori furioși se adună, se tot pregătesc. Lângă mine s-a așezat un bărbat cărunt, nebarbierit, cu un fel de beretă marinărească în cap. Trecem pe lângă catedrala ortodoxă. Bătrânul își dă jos bereta și își face cruce privind spre clădire ca și cum ar mai cerși câteva zile din viața asta nenorocită. Mă privește blând, dar ochii lui albaștri mă-ngheață. Parcă ascund o tristețe nemărginită, parcă el păstrează în privire sfârșitul lumii… știe când munții vor cădea dintre nori, în mare. Aș fi vrut să-l întreb, cât mai avem. Să știu dacă mai are rost să-mi setez alarma de la telefon sau nu.

Niciun comentariu: