Eduard Ghitiu

"Esti in sufletul meu ca o adiere de primavara,(cu toate ca e iarna) ca un parfum ametitor de trandafiri, ca o melodie veche de dragoste, pe care, desi n-o cunosc, o implor, o ingan in pasi de dans, ca razele soarelui prin verdele copacilor, ca un pescarus argintiu ce zboara in infinitul albastru... Te chem...auzi chemarea mea?...iti soptesc numele...asculta tacerea...Eu sunt o frunza in vant, sau poate urmele unor pasi singuratici pe podeaua lucioasa a unei sali de dans, sau poate o trista iluzie de iubire, sunt o stea pe cer ce straluceste numai pentru tine! Te astept, te voi astepta...Pana cand? Pana cand vei putea sa pasesti cu mine pe acelasi drum... Vantul sufla cu putere, infiorand cu suflarea sa suflete si sfasiindu-mi inima...e vantul iubirii mele care zgaltaie ca un nebun ferestrele sufletului tau, implorand sa-i inteleaga zbuciumul... sper ca fereastra sufletului tau nu-i ferecata de noapte....Nu vezi cum pasarile isi iau zborul din sufletul meu si iti canta la fereastra?