La gara
Dimineata la ora 6.45, eu, in fata unui ghiseu din gara
- buna dimineata.
2 bilete va rog, la iasi, clasa a doua. La accelerat.- la ora 4 ?(eu perplex ma gandesc ca ora 4 a trecut deja. De ce ar vrea sa-mi dea bilete la un tren care a plecat ?)
-nu la 4. la 7 si 10.Urmeaza 2 minute de proteste si exclamatii din partea functionarei, toate pe urmatoarea tema:
- vorbiti mult si nu inteleg nimic !!… hotarati-va ce vreti !! …(si iar) vorbiti mult si nu se intelege nimic !!…(si iar)…… Eu, absolut perplex o ascultam. Vorbea mult (de vreo 30’), exact cum zicea ea ca facusem eu, si EU intelegeam nimic… ma gandeam ca poate nu circula trenul… si ma enervam.
Ce fel de site au ashtia ?! (ca pe site-ul lor gasisem un accelerat la 7 si 10)- Nu inteleg de ce-mi vorbiti asa, zic eu. V-am cerut 2 bilete la Iasi. Pe net, pe site-ul dvs, e trecut trenul.
La 7- zice cu glas egal colegu meu (cel cu care urma sa merg cu trenul), mergem la Cluj. Nu la Iasi.- Ah, ma scuzati, zic eu senin. La cluj. 2 bilete. La accelerat.(functionara continua sa se exprime prin multe cuvinte; era suparata, enervata, obosita)(eu ma tineam sa nu rad in hohote; eram brusc fericit (ca trenul exista si ca iau bilete chiar la cluj, unde voiam sa merg. Nu la iasi))- Reducere? zice dna- Nu, raspundem noi in cor.Platesc, iau bilete si plec. Radem. (de mine).
"Fără Dumnezeu nu există scop,valoare sau sens în lume" Pentru cei care au ajuns aici le spun "Bine ați venit"pentru cei care pleacă "Să fiți binecuvântați
31.03.2009
29.03.2009
Nu mai stiu cine esti.
Nu mai stii cine sunt.
Doua povesti
intr-un singur cuvant…
noi.
Ne leaga o distanta in timp
petrecuta umar la umar,
identitati la schimb,
un nume comun, un numar
de casa,
un dus si o masa
in bucatarie,
un pat, o terasa,
lacrimi de nervi, bucurie
sex,
acelasi drum acasa
batut zi de zi,
rutina ce ne-apasa.
O stiu si o stii,
o stim.
Dar am uitat,
luati cate unul,
ca ne-a legat
si raul si bunul.
Ce vraja
ne-a cernut din multime,
sa vad ca esti,
sa te opresti la mine,
ca sa scriem roman din doua povesti?
S-au spart.
Ne leaga azi obisnuinta,
respectul pentru timpul scurs,
confortul si recunostinta.
Refuz sa cred ca erosul s-a dus
Cred
ca ne e lene sa iubim
si ne ascundem in comun,
amanam, ne mintim.
Nu zici nimic, eu nu spun.
Stai!
Hai sa ne-oprim,
sa ne asezam fata-n fata,
sa ne privim…
poate ne invata
sa reiubim!
28.03.2009
26.03.2009
Nici sa te sinucizi nu mai poti...
Intr-o noapte, facandu-mi pelerinajul obisnuit pe la posturile din televizorul meu, am ajuns la OTV si acolo am ramas. Siderat. LL, DD si altii comentau smsurile dintre elevul care s-a sinucis si profesoara de la fereastra careia a cazut. Ieri am recidivat si am vazut si o conversatie de messenger a celor 2.
Eu am fost crescut de bunica astfel: portofelul, geanta, scrisorile … lucrurile altcuiva sunt accesibile doar posesorului. Pe portofel si pe geanta poti sa le deschizi doar daca le gasesti pe strada, ca poate afli identitatea uitucului si i le poti inapoia. Dar atat. Cel mai indiscret act al meu a fost cand am deschis pasaportul unui prieten in a carui casa ma aflam. Pasaportul se afla pe masa si voiam sa-i fac o surpriza -stiam ca ziua lui de nastere urma sa fie in viitorul apropiat. Nu m-am simtit vinovat- daca aveati vreo curiozitate in aceasta directie. Si m-ar durea in cot daca cineva dintre prieteni mi-ar cotrobai prin geanta in cautare de ceva (gen bricheta, tigari, servetele). Dar, in principiu, nu cotrobai printre lucrurile altcuiva nici daca sunt ~sigur ca ‘altcuiva-ul’ n-ar avea nimic impotriva....
Intr-o noapte, facandu-mi pelerinajul obisnuit pe la posturile din televizorul meu, am ajuns la OTV si acolo am ramas. Siderat. LL, DD si altii comentau smsurile dintre elevul care s-a sinucis si profesoara de la fereastra careia a cazut. Ieri am recidivat si am vazut si o conversatie de messenger a celor 2.
Eu am fost crescut de bunica astfel: portofelul, geanta, scrisorile … lucrurile altcuiva sunt accesibile doar posesorului. Pe portofel si pe geanta poti sa le deschizi doar daca le gasesti pe strada, ca poate afli identitatea uitucului si i le poti inapoia. Dar atat. Cel mai indiscret act al meu a fost cand am deschis pasaportul unui prieten in a carui casa ma aflam. Pasaportul se afla pe masa si voiam sa-i fac o surpriza -stiam ca ziua lui de nastere urma sa fie in viitorul apropiat. Nu m-am simtit vinovat- daca aveati vreo curiozitate in aceasta directie. Si m-ar durea in cot daca cineva dintre prieteni mi-ar cotrobai prin geanta in cautare de ceva (gen bricheta, tigari, servetele). Dar, in principiu, nu cotrobai printre lucrurile altcuiva nici daca sunt ~sigur ca ‘altcuiva-ul’ n-ar avea nimic impotriva....
24.03.2009
19.03.2009
15.03.2009
Oare....Cum zici tu?
Cum ziceai si tu, ti-am dat “un fel de carte audio”… Despre ce? Despre succes, despre viata, despre cum sa ai succes in viata… Dar asta nu e tot… Vreau sa spun cate ceva ca sa ajut oamenii sa fie mai fericiti, sa aiba succes in viata. Nu a zis nimeni ca-i usor, dar totul depinde de persoana in cauza.
Ce am spus sus e prea vag… Hai sa reformulez, ce vei citi aici te va ajuta sa iti indeplinesti o dorinta, un vis, un tel, oricare ar fi acesta !!! Fie vorba de bani, fie vorba de ceva personal, fie vorba de orice altceva la care visati. Sunt doar cativa pasi importanti pe care trebuie sa ii urmati, o sa il explic pe fiecare in parte putin mai detaliat. (Apropo, urasc textele care acum ar contine o propozitie / fraza in care sa va spuna ca daca nu vreti acel ceva cu adevarat, nu mai cititi… cand auziti asa ceva, eu zis sa nici nu mai continuati pentru ca din acel moment, sau de mai devreme, deja incepe, sau a inceput, manipularea… Asadar hai sa continuam…)
Ca sa ai succes in viata trebuie sa iti asumi anumite riscuri. Majoritatea oamenilor se tem sa riste… le e frica de esec. Le e frica de esec pentru ca se gandesc ce o sa zica altii despre ei. Adevaratul secret pentru a avea succes in viata este de a putea creste / mari increderea in sine. Daca ai avea mai multa incredere in tine, nu ai fi atat de preocupat cu ce ar zice altii despre tine… si daca nu ai fi atat de preocupat de ce ar zice altii, ai fi in masura sa risti. Si daca esti in masura sa risti, sansele de a reusi cresc considerabil.
Ce am spus sus e prea vag… Hai sa reformulez, ce vei citi aici te va ajuta sa iti indeplinesti o dorinta, un vis, un tel, oricare ar fi acesta !!! Fie vorba de bani, fie vorba de ceva personal, fie vorba de orice altceva la care visati. Sunt doar cativa pasi importanti pe care trebuie sa ii urmati, o sa il explic pe fiecare in parte putin mai detaliat. (Apropo, urasc textele care acum ar contine o propozitie / fraza in care sa va spuna ca daca nu vreti acel ceva cu adevarat, nu mai cititi… cand auziti asa ceva, eu zis sa nici nu mai continuati pentru ca din acel moment, sau de mai devreme, deja incepe, sau a inceput, manipularea… Asadar hai sa continuam…)
Ca sa ai succes in viata trebuie sa iti asumi anumite riscuri. Majoritatea oamenilor se tem sa riste… le e frica de esec. Le e frica de esec pentru ca se gandesc ce o sa zica altii despre ei. Adevaratul secret pentru a avea succes in viata este de a putea creste / mari increderea in sine. Daca ai avea mai multa incredere in tine, nu ai fi atat de preocupat cu ce ar zice altii despre tine… si daca nu ai fi atat de preocupat de ce ar zice altii, ai fi in masura sa risti. Si daca esti in masura sa risti, sansele de a reusi cresc considerabil.
13.03.2009
Revedere...
Eram in trecere pe la biroul unui prieten vechi pe care demult nu-l mai vazusem.
Dupa intrebarile si raspunsurile de rigoare (cum iti mai e? ce faci acum? x/y/z/w/ et al ce mai fac?), el ma intreaba:
- iti place porcul meu?
Se referea la o fotografie cu un porc alb cu pete negre de pe peretele din dreapta. In total erau vreo 6-7 poze, o parte cu cate un animal domestic si 2-3 cu oameni. Niste imagini oarecum neobisnuite, daca ne gandim ca prietenul in cauza e geolog, iar de locuit, locuiete in onesti..la bloc
Ce-i cu fotografiile astea?
- sunt pozele unei familii la care am tot stat… intr-unul din locurile in care merg pe teren.
-… aha! Si… porcul? Ce mai face?
- e bine, urma raspunsul reflex. De fapt, probabil c-a murit, ca poza e de acum un an.
- …aha! (da, m-am repetat, dar n-am stiut ce altceva sa zic).
Ma mai uit un pic la poze si intreb:
- acolo, sus, ce e? Ala de langa cusca. Caine sau pisica?
- cainele lor negru. Ca aveau doi. Asta e ala rau pe care-l tineau legat.
- … si el? Ce mai face?
- a murit. Otravit probabil de vecini. Ca era rau, ti-am zis.
- si calul? Nu-mi spune ca si calul a murit! incerc eu sa glumesc.
- calul e o iapa si, din cate stiu eu, e bine. Dar avea 2 manji. Aia au murit, mancati de lupi.
Singurul animal ramas neintrebat era un vitzel.
-sper ca macar vitelul e bine, zic eu, depasit deja de atatea decese animale.
- vitelul a murit si el.
- glumesti?!
- nu
- asta de ce-a mai murit?
- … nu mai stiu. A, da. Era foarte mic si a murit maica-sa, vaca.
Despre oamenii din fotografii n-am mai intrebat nimic. Sper ca sunt, cu totii, bine sanatosi.
Eram in trecere pe la biroul unui prieten vechi pe care demult nu-l mai vazusem.
Dupa intrebarile si raspunsurile de rigoare (cum iti mai e? ce faci acum? x/y/z/w/ et al ce mai fac?), el ma intreaba:
- iti place porcul meu?
Se referea la o fotografie cu un porc alb cu pete negre de pe peretele din dreapta. In total erau vreo 6-7 poze, o parte cu cate un animal domestic si 2-3 cu oameni. Niste imagini oarecum neobisnuite, daca ne gandim ca prietenul in cauza e geolog, iar de locuit, locuiete in onesti..la bloc
Ce-i cu fotografiile astea?
- sunt pozele unei familii la care am tot stat… intr-unul din locurile in care merg pe teren.
-… aha! Si… porcul? Ce mai face?
- e bine, urma raspunsul reflex. De fapt, probabil c-a murit, ca poza e de acum un an.
- …aha! (da, m-am repetat, dar n-am stiut ce altceva sa zic).
Ma mai uit un pic la poze si intreb:
- acolo, sus, ce e? Ala de langa cusca. Caine sau pisica?
- cainele lor negru. Ca aveau doi. Asta e ala rau pe care-l tineau legat.
- … si el? Ce mai face?
- a murit. Otravit probabil de vecini. Ca era rau, ti-am zis.
- si calul? Nu-mi spune ca si calul a murit! incerc eu sa glumesc.
- calul e o iapa si, din cate stiu eu, e bine. Dar avea 2 manji. Aia au murit, mancati de lupi.
Singurul animal ramas neintrebat era un vitzel.
-sper ca macar vitelul e bine, zic eu, depasit deja de atatea decese animale.
- vitelul a murit si el.
- glumesti?!
- nu
- asta de ce-a mai murit?
- … nu mai stiu. A, da. Era foarte mic si a murit maica-sa, vaca.
Despre oamenii din fotografii n-am mai intrebat nimic. Sper ca sunt, cu totii, bine sanatosi.
12.03.2009
1. principala mea trasatura: umorul (daca sensul ‘trasaturii’ e concret: zambetul)
2&3. Calitatea pe care doresc sa o intalnesc la o femeie: inteligenta grefata pe bunatate (bunatatea altoita cu inteligenta?)
4. Ce pretuiesc cel mai mult la prietenii mei: … sufletul (lor, al fiecaruia)
5. Principalul meu defect: traiesc intr-o lume paralela. Bonus: nervii
6. Indeletnicirea mea preferata: scrisul; vorbitul/tacutul cu 1-2 prieteni (actuali sau potentiali)(eventual intr-o cafenea cu vedere la strada) (miros .....
7. Fericirea pe care o visez: … e … absoluta. Fiind absoluta, nu-i conditionata de ceva anume. Mi-e greu sa explic, asa ca o sa va rog sa ma credeti pe cuvant. Am avut parte pana acum de ceva fericire absoluta (varianta demo,prespun; ca a fost limitata in timp)… si tot dintr-asta absoluta (fie si demo) visez.
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: sar peste primele 10 (sau 101?) locuri, la care nu vreau nici macar sa ma gandesc. Cea mai mare nenorocire pe care pot s-o spun ar fi sa traiesc printre lucruri 100% urate. (dar e greu sa-mi imaginez ca asta s-ar putea intampla. care un copac in care e ‘ascuns’ un stalp de iluminat. De fiecare data cand ajung seara acasa nu vad nimik , ci ma bucur de cat de frumos e copacul :))
9. Locul unde as vrea sa traiesc: … n-am curaj sa va spun :D… e.... Mi-ar placea sa petrec timp (mult) si in alte locuri (cu mare, soare, liniste). … Mi-e dor de Tha. Dar sunt foarte ok cu traitul in Bucuresti.
10. Culoarea mea preferata:negru, verde, albastru, violet (toate in variante inchise), galben luminos, cald.
11. Floarea care-mi place: magnolia, narcisele … multe
12. Pasarea mea preferata: pinguinul, corbul, albatrosul
13. Prozatorii mei preferati: Kafka, Louis de Bernieres, Hesse, M Yourcenar, Murakami, Adriana Bittel… Rushdie (cateodata)…HP Bengescu (mai nou am descoperit ca-mi place sa citesc femei care scriu ca femei… asa ca o trec si Simona Popescu din care am citit intamplator Exuvii)
14. Poeti mei preferati: … Blaga. Eminescu. si multi alti
15. Eroii mei preferati din literatura: n-am
16. Eroinele mele preferate din literatura: Mary Poppins
17. Compozitorii mei preferati: Mozart, Bach, Rahmaninov, Ceaikovski, (raspunsul asta e asa, pentru conformitate… pentru ca am bucatzele preferate de la nenumarati compozitori si de la toti am ascultat si … alte bucatzele pe care n-o sa le re-ascult; +ca interpretarea conteaza).
18. Pictorii mei preferati: Van Gogh, Matisse, Klimt, Kandinski… si multi altii. Nu obisnuiesc sa-i cultiv, dar pentru mine ‘frumusetea’ e valoare fundamentala asa ca arta conteaza (sau, vorba lui Exarhu: face diferenta:P).
19. Eroii preferati din viata reala: sunt multi cei pe care-i admir dar nu-s modelul de om care sa functioneze pe baza de … modele constient alese. Nu vreau sa zic ca ‘eroi’ nu exista (fie ei din viata reala, mitologie sau literatura) ci doar ca eu n-am repere de acest tip, functionez in alt … referential :D
20. ce urasc cel mai mult: … ma indepartez spontan de cei care se mint constant pe ei insisi.
21. calitatea pe care as vrea s-o am din nastere: curajul
22. cum as vrea sa mor: linistit
23. greselile care-mi inspira cea mai mare indulgenta: cele ale copiilor. Si cele facute din frica :)
24. deviza mea: nimeni nu-i perfect
2&3. Calitatea pe care doresc sa o intalnesc la o femeie: inteligenta grefata pe bunatate (bunatatea altoita cu inteligenta?)
4. Ce pretuiesc cel mai mult la prietenii mei: … sufletul (lor, al fiecaruia)
5. Principalul meu defect: traiesc intr-o lume paralela. Bonus: nervii
6. Indeletnicirea mea preferata: scrisul; vorbitul/tacutul cu 1-2 prieteni (actuali sau potentiali)(eventual intr-o cafenea cu vedere la strada) (miros .....
7. Fericirea pe care o visez: … e … absoluta. Fiind absoluta, nu-i conditionata de ceva anume. Mi-e greu sa explic, asa ca o sa va rog sa ma credeti pe cuvant. Am avut parte pana acum de ceva fericire absoluta (varianta demo,prespun; ca a fost limitata in timp)… si tot dintr-asta absoluta (fie si demo) visez.
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: sar peste primele 10 (sau 101?) locuri, la care nu vreau nici macar sa ma gandesc. Cea mai mare nenorocire pe care pot s-o spun ar fi sa traiesc printre lucruri 100% urate. (dar e greu sa-mi imaginez ca asta s-ar putea intampla. care un copac in care e ‘ascuns’ un stalp de iluminat. De fiecare data cand ajung seara acasa nu vad nimik , ci ma bucur de cat de frumos e copacul :))
9. Locul unde as vrea sa traiesc: … n-am curaj sa va spun :D… e.... Mi-ar placea sa petrec timp (mult) si in alte locuri (cu mare, soare, liniste). … Mi-e dor de Tha. Dar sunt foarte ok cu traitul in Bucuresti.
10. Culoarea mea preferata:negru, verde, albastru, violet (toate in variante inchise), galben luminos, cald.
11. Floarea care-mi place: magnolia, narcisele … multe
12. Pasarea mea preferata: pinguinul, corbul, albatrosul
13. Prozatorii mei preferati: Kafka, Louis de Bernieres, Hesse, M Yourcenar, Murakami, Adriana Bittel… Rushdie (cateodata)…HP Bengescu (mai nou am descoperit ca-mi place sa citesc femei care scriu ca femei… asa ca o trec si Simona Popescu din care am citit intamplator Exuvii)
14. Poeti mei preferati: … Blaga. Eminescu. si multi alti
15. Eroii mei preferati din literatura: n-am
16. Eroinele mele preferate din literatura: Mary Poppins
17. Compozitorii mei preferati: Mozart, Bach, Rahmaninov, Ceaikovski, (raspunsul asta e asa, pentru conformitate… pentru ca am bucatzele preferate de la nenumarati compozitori si de la toti am ascultat si … alte bucatzele pe care n-o sa le re-ascult; +ca interpretarea conteaza).
18. Pictorii mei preferati: Van Gogh, Matisse, Klimt, Kandinski… si multi altii. Nu obisnuiesc sa-i cultiv, dar pentru mine ‘frumusetea’ e valoare fundamentala asa ca arta conteaza (sau, vorba lui Exarhu: face diferenta:P).
19. Eroii preferati din viata reala: sunt multi cei pe care-i admir dar nu-s modelul de om care sa functioneze pe baza de … modele constient alese. Nu vreau sa zic ca ‘eroi’ nu exista (fie ei din viata reala, mitologie sau literatura) ci doar ca eu n-am repere de acest tip, functionez in alt … referential :D
20. ce urasc cel mai mult: … ma indepartez spontan de cei care se mint constant pe ei insisi.
21. calitatea pe care as vrea s-o am din nastere: curajul
22. cum as vrea sa mor: linistit
23. greselile care-mi inspira cea mai mare indulgenta: cele ale copiilor. Si cele facute din frica :)
24. deviza mea: nimeni nu-i perfect
10.03.2009
Moartea
Iertati-ma, dar am de gand sa vorbesc despre moarte. Pe mine ma preocupa. Tin minte o fotografie de la o inmormantare (cu mortul in prim plan) la care ma uitam pe furis cand eram mic (imi zisese mamaia ca nu-i voie sa ma uit la ea). Si eram fascinata de mort. Nu stiu cum sa zic… desi in fotografii toti oamenii sunt ‘inghetati’, eu am impresia ca pot deosebi, intr-o poza, un cadavru de un om care doarme. La cadavru mi se pare evident ca omul nu e. Si ma uitam la poza incercand sa vad ce-l deosebeste pe mort de vii, altceva decat faptul ca era in cosciug, inconjurat de flori. (n-am descoperit)
Viermi sau foc?
Pana la urma am descoperit ca-i subiect tabu. Si ca daca se intampla sa apara la cineva vreo preocupare legata de marea trecere, preocuparea se refera la procedurile de inmormantare. Ori inmormantarea pe mine ma lasa rece (daca pot sa spun asa :D). Mi-era (si mi-e) indiferent cum o sa fie.
Pragmatic vorbind, m-am hotarat ca varianta in care atunci cand mori, dispari pur si simplu, desi imposibil de imaginat, e ok. Ai disparut. Sfarsit.
Dar daca nu dispari?
Am citit din marturiile celor care declara ca s-au intors din morti… m-am incurajat singur auzind ca unii regreta ca s-au intors, pe motiv ca dincolo era “bine”… m-am intrebat de ce vor unii oameni sa moara in mijlocul rudelor/prietenilor. (De fapt, singuratatea ma sperie cel mai tare. Singuratatea de atunci, care n-are nici o legatura cu singuratatea din timpul vietii. Poti sa fi inconjurat de oricate fiinte relevante si apropiate, cand mori esti singur.)
09.03.2009
Pentru ca am prea mult de lucru, pentru ca nu am cum sa ma descurc, pentru ca si de-as munci non-stop tot n-as avea cum termina ce-am de facut, pentru ca am obosit la cap… m-am oprit. Si mi-am lasat creierii sa produca ganduri inutile, ca de d-alea centrate pe rezultate m-am saturat.
Context: Colegul meu(la randu-i prea muncit) zice (o data la 2 zile): ‘ca sa ma descurc in perioada asta ar trebui sa ma clonez’.
Ei, mie la oboseala imaginatia imi zburda. Astfel:
Simpla clonare nu ar rezolva acum problema … De ne-am clona noi toti cei care avem urgenta nevoie de ajutor pe care doar noi ni-l putem oferi (fara instruire suplimentara sau alte alea) am ajunge in nedorita situatie de a ne pricopsi cu o responsabilitate in plus, exact acum cand suntem in criza de timp (peste toate, cineva ar trebui sa se ocupe si de cresha; ca ne-ar trebui o cresha pentru clone, nu?…).
Deci clonarea traditionala pica.
Ramane clonarea raeliana. La raelieni clona are direct o varsta majora si ai optiunea de a transfera clonei toata experienta si toate informatiile detinute de original. Aici insa ramane problema ca extraterestrii (cei care au tehnologia pentru clonare) par sa fie dispusi sa te cloneze doar inainte sa faci Marele Pas (cand stai sa mori, adica). Sa zicem c-ar fi cat de cat ok… O irina de 18 ani cu mintea mea d-acum si venita ca din concediu poate s-ar descurca mai bine (… e discutabil. Ca daca vine cu starea de dupa concediu are nevoie de o saptamana ca sa-si intre in mana). Dar mie (si cred ca si shefei, si colegilor) imi (ne) trebuie clone care sa munceasca in cot la cot CU noi. Inlocuitori unici, fie ei si proaspeti, n-ar rezolva problema.
Ok. Sa zicem ca pentru o cauza nobila, renunt la unul din proiectele pe care le am de scris si scriu in schimb un proiect prin care sa conving extraterestrii de necesitatea abrogarii prevederii care nu lasa ca o clona sa functioneze in paralel cu un original (sau cu o clona de generatie mai veche). Si-i conving. Si ne cloneaza. Cate 2 clone de persoana, just in case.
Colegul meu clonat cred c-ar fi ok. Are loc suficient in birou pentru 3 persoane si, oricum, ea are destule intalniri de lucru, conferinte, seminarii in afara organizatiei… daca ar fi in 3 exemplare cred ca tot doar cu unul pe zi ne-am intalni.
Noi, ceilalti, clonati… ei bine, aici incepe cosmarul.
Context: Colegul meu(la randu-i prea muncit) zice (o data la 2 zile): ‘ca sa ma descurc in perioada asta ar trebui sa ma clonez’.
Ei, mie la oboseala imaginatia imi zburda. Astfel:
Simpla clonare nu ar rezolva acum problema … De ne-am clona noi toti cei care avem urgenta nevoie de ajutor pe care doar noi ni-l putem oferi (fara instruire suplimentara sau alte alea) am ajunge in nedorita situatie de a ne pricopsi cu o responsabilitate in plus, exact acum cand suntem in criza de timp (peste toate, cineva ar trebui sa se ocupe si de cresha; ca ne-ar trebui o cresha pentru clone, nu?…).
Deci clonarea traditionala pica.
Ramane clonarea raeliana. La raelieni clona are direct o varsta majora si ai optiunea de a transfera clonei toata experienta si toate informatiile detinute de original. Aici insa ramane problema ca extraterestrii (cei care au tehnologia pentru clonare) par sa fie dispusi sa te cloneze doar inainte sa faci Marele Pas (cand stai sa mori, adica). Sa zicem c-ar fi cat de cat ok… O irina de 18 ani cu mintea mea d-acum si venita ca din concediu poate s-ar descurca mai bine (… e discutabil. Ca daca vine cu starea de dupa concediu are nevoie de o saptamana ca sa-si intre in mana). Dar mie (si cred ca si shefei, si colegilor) imi (ne) trebuie clone care sa munceasca in cot la cot CU noi. Inlocuitori unici, fie ei si proaspeti, n-ar rezolva problema.
Ok. Sa zicem ca pentru o cauza nobila, renunt la unul din proiectele pe care le am de scris si scriu in schimb un proiect prin care sa conving extraterestrii de necesitatea abrogarii prevederii care nu lasa ca o clona sa functioneze in paralel cu un original (sau cu o clona de generatie mai veche). Si-i conving. Si ne cloneaza. Cate 2 clone de persoana, just in case.
Colegul meu clonat cred c-ar fi ok. Are loc suficient in birou pentru 3 persoane si, oricum, ea are destule intalniri de lucru, conferinte, seminarii in afara organizatiei… daca ar fi in 3 exemplare cred ca tot doar cu unul pe zi ne-am intalni.
Noi, ceilalti, clonati… ei bine, aici incepe cosmarul.
08.03.2009
Nimic despre mine...............
Mă simt ca un erou dintr un film indian lipsit de scenariu.
De-ar fi fost prezent scenariul aş fi plâns de durerea mare de suflet cu lacrimi în formă de lacrimă care să alunece meticulos de patetic pe obraji de piersică. Apoi mi-aş fi dansat bucuria exprimată prin întorsături de palme şi expuneri de degete. Şi aş fi cântat ondulat şi hipnotic cu voce pătrunzătoare care să zgârie un pic sufletul spectatorilor. Dar nu ştiu scenariul şi ma uit degeaba în toate părţile căutând indicii. Parcă aş sta într-un acvariu. In jurul meu se întâmplă lucruri la care dau să las lacrima s-apară sau să mişc armonios din încheietura mâinii. Am undeva prin ADN reflexele astea cu râsul, plânsul, dansul sau cântatul. Dar înainte să schiţez prima mişcare vizibilă cu ochiul liber, lucrul la care dădeam să reacţionez dispare. Rămân cu râsul/plânsul nespus căutând cu privirea buimacă lucrul ăla. Privesc în continuare pe laturile celelalte ale acvariului dar am uitat ce caut.
Sau: sunt ca o pisoi alb, cu pete roşcate şi negre dispuse paradoxal şi cu urechi uriaşe, care tocmai a căzut de pe calorifer. Cu o secundă înainte dormeam acolo sus. Acum sunt jos, mi-am luat faţa de pisică interesantă şi mişc urechile într-o parte şi alta, mimând demnitatea. Privesc lung cu ochi galbeni spre colţul de unde, când cădeam, am auzit un fâşâit. Am dat să sar, să prind fâşâitul dar n-am sărit. Şi nici nu mai sar. Şi nici nu mai ştiu de ce am întors ochii galbeni şi urechile mari spre colţ. Dar rămân aşa şi pozez într-o atitudine preocupată. Mă simt dulce-acrişor.
Mă simt ca un erou dintr un film indian lipsit de scenariu.
De-ar fi fost prezent scenariul aş fi plâns de durerea mare de suflet cu lacrimi în formă de lacrimă care să alunece meticulos de patetic pe obraji de piersică. Apoi mi-aş fi dansat bucuria exprimată prin întorsături de palme şi expuneri de degete. Şi aş fi cântat ondulat şi hipnotic cu voce pătrunzătoare care să zgârie un pic sufletul spectatorilor. Dar nu ştiu scenariul şi ma uit degeaba în toate părţile căutând indicii. Parcă aş sta într-un acvariu. In jurul meu se întâmplă lucruri la care dau să las lacrima s-apară sau să mişc armonios din încheietura mâinii. Am undeva prin ADN reflexele astea cu râsul, plânsul, dansul sau cântatul. Dar înainte să schiţez prima mişcare vizibilă cu ochiul liber, lucrul la care dădeam să reacţionez dispare. Rămân cu râsul/plânsul nespus căutând cu privirea buimacă lucrul ăla. Privesc în continuare pe laturile celelalte ale acvariului dar am uitat ce caut.
Sau: sunt ca o pisoi alb, cu pete roşcate şi negre dispuse paradoxal şi cu urechi uriaşe, care tocmai a căzut de pe calorifer. Cu o secundă înainte dormeam acolo sus. Acum sunt jos, mi-am luat faţa de pisică interesantă şi mişc urechile într-o parte şi alta, mimând demnitatea. Privesc lung cu ochi galbeni spre colţul de unde, când cădeam, am auzit un fâşâit. Am dat să sar, să prind fâşâitul dar n-am sărit. Şi nici nu mai sar. Şi nici nu mai ştiu de ce am întors ochii galbeni şi urechile mari spre colţ. Dar rămân aşa şi pozez într-o atitudine preocupată. Mă simt dulce-acrişor.
03.03.2009
Toata lumea scrie numai de iubire,la scoala se vorbeste de iubire pe strada iubire,la magazin iubire..altceva nu se mai stie...
Pentru ce iubirea?
Pentru ce sa ti la o persoana cu adevarat?
Pentru ce sa iubesti?
Pentru ce faci o multime de lucruri pentru o fata si ea vorbeste intre timp cu altu...apoi tu esti prost,si ramai ca tiganu in piata...iar ea se mai uita la film vede unu plangand si zice prietenilor "cred ca asa face si X acum" adica sa plang...De ce tie iti spune lucruri fromoase"ca nu,ca numai pe tine,ca tu esti,ai fost,...Iar prietenilor te face de ras..
Acum ce te face sa nu iubesti...pt mine nu exista acest lucru...
02.03.2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)