aripii,palmee....si...

o viață am

să învăț necuvintele

întrebările nu au rost

închid ochii

din hrana păsărilor

împrăștiat-a vântul semințe

să doresc zborul

îmi va trebui curaj

să aflu de ce...

răspund la fel

înainte de a veni în lume

orele se scurtează-n secunde

până la cer înfloresc zorile

a dimineață

din colțul ochiului

picură litere

le-aruncă inima,

petece fără vreo vină...

ca semne de rouă

până vor crește aripi

din palme...

Cerului....

din singurătate cad ploile lumii
pe umerii oamenilor.
din pași îngropați în pămănt
crește aburul dimineții
către cea din urmă troiță
și cea dintăi turlă a bisericii
acolo unde crucea neagră
zăbovește pe fruntea cerului
îngropând cuvinte
în ultimul amin...

Oricum nu o sa intelegi nimic...

Pentru ca uneori durerea e atat de mare incat simti ca inima iti dispare .

Pentru ca niciodata nu va mai fi ca inainte .

Pentru ca nu ti-a pasat , nu-ti pasa , nu-ti va pasa .

Pentru ca mereu o iau de la capat .

Pentru ca nu stiu ce va urma .

Pentru ca rautatea prinde radacini tot mai mari .

Pentru ca am impresia ca stiu totul cand de fapt nu stiu nimic .

Pentru ca oricum nu ai inteles nimic din tot ce ti-am zis .

Pentru ca imi va lipsi mult . ( nu tu...ea .)

Pentru ca trebuie o schimbare .

am uitat cine sunt .

Închipuiam un joc de umbre
într-un loc în care mâncam dimineața
la locul meu de la masă era doar scaunul,
o lingura,
o farfurie,
o cană.
Cuțitul pentru pâine
îl înlocuisem cu o ață,
bunica tăia mămăliga cu ea
așa ne spunea să nu mâncăm
dar de la străini mâncarea este mai bună.
Crescut-au umbrele de-atunci
odată cu noi și pruncii de-odinioară
și-au găsit perechea și pe-nserate
beau amandoi dintr-o cană de tablă
cu smalțul sărit și-o lingur-au amândoi
împart același zâmbet,
aceeași cană neagră de cafea
aceeași îmbrățișare și-același așternut
miroase a ei, frământați de-aceleași visuri.

Așa trăiesc umbrele, împărțite în doi
altfel zac pe sub pietre
iar oamenii dezbrăcați de ele
beau singuri, dimineața
o cafea mai amară ca viața…

Nu-mi mai pasă...eliberez cuvinte
răstignite pe cruci de lemn de arțar
timpului nu-i pasă niciodată
că atâția oameni mor cu mâna întinsă
cerșetori la poarta nepăsării când de fapt
atâta miere e amestecată cu fiere
în ciuda muzicilor, fanfare duc pe ultimul drum
oseminte putrezite înainte de vremea viermilor
rămân în urmă înscrisuri cu litere rosii
atâția spini spun că Isus curge în noi
cu fiecare picătură de sânge și mai aproape de Rai.
nu mai rămâne să alunece printre falange
decât apa sărată a umilinței pe-obraji scofâlciți
anatomia embrionului e aceeasi de la-nceputul lumii
crucile cresc în pântece odată cu pruncii...

O....

O noapte de vara tarzie ... o plaja uitata de lume ... tu si el . Acorduri de chitara ce v-au purtat usor pasii sfiosi intr-un dans al dragostei ... atingerea puternica a mainii lui ce te-a facut sa vibrezi ... doi ochi misteriosi ce te priveau cu caldura ... sarutul timid in care v-ati pierdut fara sa va impotriviti ... primul TE IUBESC ! soptit cu dulceata la ureche si luna ... luna ce a stat marturie iubirii ce o nutriti unul pentru celalalt . Astazi , aceeasi plaja pustie ... urmele pasilor vostri pe nisipul ce iti gadila talpile ... ecoul chitarilor ce va canta cu tristete povestea si ... o lacrima rece .

Confuzie....


Crezi că stăpâneşti totul şi când nu te aştepţi eşti învăluita de întunecimea văzduhului.

Salţi capul plin de gânduri ce era aplecat privind cărarea pe care paşii te poartă.

Cerul ce-l ştiai senin şi liniştit este acum grii, plin de nori ameninţători.

Un vânt rece te cuprinde şi pare că se joacă în jurul tău.

Şi te saltă de la pământ. Te înalţă în înaltul cerului arătându-ţi de sus priveliştea.


Doreşti să vezi începutul. De unde a pornit totul. Dar nu mai simţi nici curentul de aer din jurul tău. Simţi doar cum o ceaţă densă te învăluie asemenea unui giulgiu nelăsându-te să vezi nimic. Nelăsându-te să respiri.

Încercările de eliberare îţi demonstrează că eşti libera de mişcare. Întrebările sunt multe. Multe.

Nu ştii nici măcar dacă să aştepţi. Sau dacă ar trebui să te mişti din loc deoarece timpul se scurge. Iar scurgerea lui nu-i în favoarea ta. Precum partea de sus a clepsidrei rămâne goală prin scurgerea nisipului.. aşa şi timpul tău. gol fără nici o realizare. Plin doar confuzie.

Dar, undeva mai există o speranţă. O suliţă de lumină ce va ajunge la tine şi-ţi va elibera drumul.

Şi ceaţa dispare. Este alungată de soarele ce răsare. De razele lui de lumină.

Asemenea unui dare de parfum, ceaţa dispare lăsând în urma ei doar şi mai multe semne de întrebare şi niciun răspuns.

Îţi poţi continua drumul.

Dar imediat chipul tău îşi ia expresia gânditoare, pleacă în pământ capul şi uită să zâmbească zilei ce veni.

Undeva.... nu prea în depărtare, stă în adierea vântului uşor eşarfa de confuzie pândind ocazia să se agaţe nu de o altă ramură a vreunui copac, ci de gâtul gânditorului.

De această dată, noaptea mi-a fost prea scurtă iar soarele a răsărit prea repede.

Întrebările mi-au rămas neînghegate.

Dar azi nu voi uita să mă bucur de zi şi de lumina ei.
(gandurile care ti le zic seara de seara) yoa....

Cu drag
eu

Nu mai astept.


Încă mai sper.
Deja balanţa se înclină spre nu, dar atâta timp cât speranţa există, eu sper.

Şi amân.
După melodia asta plec.
Poate-mi zice ceva.
Melodia se termină.
Începe alta.
Ok.
După asta, oricum melodia e superbă.
Dar ce melodie e?

Încă nimic.

Se termină melodia.
Stai că-mi caut ceva de îmbrăcat.
Încă nu-mi zice nimic.
Mă uit la ceas.
Descurajat.

Probabil chiar nu va zice nimic.

Alte cinci minute.

Citesc un post, las o impresie....
ea nimic.
Poate că va zice ceva iar dacă eu nu-s pe fir...
să mai aştept puţin.

Hmm.



De ce măcar nu mă sună?

Dar ştii ceva?

Chiar dacă-mi vei plânge în telefon nu am să-ţi fac pe plac.
Îmi pare rău.

Nu te pot aştepta la nesfârşit.

Deşi balanţa nu este în totalitate spre a nu mai aştepta, eu m-a hotărât să oblig balanţa să fie în defavoarea ta.

Acum, indiferent de ce vei spune....
m-am hotărât.

Fără tine

Întregeşte-mă

"Rupe-mă de realitate. Să nu mai văd la fiecare pas falsuri.
*
Rupe-mă de viaţă. Să nu mai simt durere.
*
Rupe-mă de mine. Să nu mai am rădăcini.
*
Rupe-mă de moarte. Să ştiu că nu mai există somnul etern.
*
Rupe-mă de noapte. Să ştiu că nu numai în întuneric pot iubi.
*
Rupe-mă în o mie de bucăţi.
*
Rupe-mă cu mâinile.
*
Rupe-mă fără clipiri.
*
Rupe-mă şi întregeşte-mă.
*
Întregeşte-mă dimineaţa la răsărit când lumina e dulce şi pură.
*
Întregeşte-mă seara la apus când mă cuprinzi în braţe.
*
Întregeşte-mă în viaţa ta şi iubeşte-mă.
*
Întregeşte-mă făcându-mă să te iubesc.
*
Întregeşte-mă şi învaţă-mă să ajut pe cei ce au nevoie.
*
Întregeşte-mă când vei avea toate piesele.
*
Întregeşte-mă şi dă-mi o nouă viaţă..
*
Întregeşte-mă.... doar."
*

(...)O nouă primăvară pe vechile dureri...

gata,liniste....vreau sa aud timpil trecand.

gata,liniste....vreau sa aud timpil trecand.

sunt....

sunt poet fără poezii..
sunt bătrân fără bucle aurii..
sunt filozof fără teze...
sunt întunericul ce vrea să lumineze...
sunt un gând zburător.
sunt un nume trecător.
sunt o adiere falsă.
sunt un om ce lasă.
las în urmă rânduri.
las în urmă gânduri.
vă las speranţă şi iluzii.
vă las noapte fără zi.
sunt un suflet rătăcit
ce chinul l-a iubit
şi plec în altă lume
neluând nimic anume.
gânduri şi rânduri...
teze şi ipoteze...
schimbări şi nerealizări...
putere şi durere...
eu exist... acum
pe un singur drum
albit de nepăsarea lor
mort din cauza dezamăgirilor
Prietenilor....

cu drag,

eu.

Vis.

,, "Nu. Nu pleca. Mai rămâi lângă mine. De fapt, cuprinde-mă în braţe, Strânge-mă bine lângă tine. Nu lăsa ca vântul să ne răcorească. Ţi-am mai spus că suflarea ta pe ceafa mea mă înfioară?

Nu-ţi mai plimba mâna! Ascultă şi tu greierii cum cântă. Zici că sunt lângă noi pe pătură. Cumva sunt? A nu. Tot mâna ta! Încetează să o mai plimbi în sus şi-n jos pe şirul spinării! Nu mai râde! Auzi? Crezi că dacă vine vreun paznic ne va alerga? Eu nu-s bun la rezistenţă. De fapt, eu nu ştiu să alerg. De ce râzi? Dar ştii că ar putea veni peste noi. Numai o amendă ne-ar trebui. Le-am tăvălit grâul lu' ăştia. Ştii cumva cât e amenda? M-aş amuza dacă ar veni taica-tu cu maşina de poliţie într-un raid şi să ne descopere aici. Bine! Nu mai zic.

Nu-mi da drumul! Strânge-mă mai bine în braţe! Mi-e frig. Pătura cu stele a cerului este prea departe de noi. Strânge-mă mai bine. Lângă sufletul tău. De ce mă săruţi pe frunte? Da' ce-s agitat de vrei să mă domoleşti? A, ai vrea să fiu. Nu acum. Acum ţine-mă bine lângă tine. Nu mă departa. Îmi place ritmul inimii tale. E haotic. Prea înteţit! Îmi place.

Când pleci?" şi-şi plecă ochii la auzul răspunsului. O lacrimă solitară ia curs pe obraz iar ei au rămas în continuare sub pătura cerului plină de stele, cu ritmuri de greieri pe lângă ei şi cu bătăile nebune ale inimilor lor. Au rămas în lanul de grâu până la răsăritul soarelui. Acesta le prevestea o despărţire mult prea lungă pentru a fi acceptată. Ea îi depusese un ultim sărut pe buze când il lăsă. Abia când nu l-a mai văzut a lăsat să-i scape o declaraţie ce s-a abţinut să o facă toată noaptea. "

Nu este bazat pe fapte reale. Deşi mi-aş dori.

Cu drag,

eu.

Salut. Sunt Edi. Aş spune despre mine că sunt o epavă. Dar până şi epavele au frumuseţea lor. La mine nu vezi nimic frumos. Nici măcar o ruină. Ruinele atrag prin aura de mister ce le învăluie. Ce te face să-ţi pui mii de întrebări cu privire la trecutul ce-o învăluie. La poveştile ce le-a trăit.

Dacă m-aş descrie, aş spune că sunt un voal negru. Nu contează de ce. Că dacă-i mătase, eşti atras de fineţe. Dacă-i de voal, e transparent şi te incită formele ce încerci să le vezi. Dacă e saten, luciul şi delicateţea te fac să adori. Dacă-i catifea.. moliciunea şi uşurinţa cu care se lipeşte îţi răpeşte liniştea. Sunt un voal negru ce ascunde, ce e tern, ce te face să te îndepărtezi.

Dacă aş vorbi despre mine, nu aş şti ce aş zice cu siguranţă. Profesional? Şomer. În pauză. Stare civilă? Singur. Pe toate planurile eşecuri. Ei? Vezi că nu-i nimic de admirat.

Încântat de cunoştiinţă.. Deşi nu ştiu cu cine am onoarea.

Cu drag,

eu.

virusi...

Aaaa! Ţi-ai propus să distrugi ultima fărâmă de autoapărare din mine! Eşti ca un virus din acela pe care sistemul imunitar nu-l poate ucide. De ce nu eşti o gripă? Aş fi scăpat mai uşor de tine. Aş fi zăcut câteva zile nenorocite regretând că te-am cunoscut apoi mi-aş fi revenit. Dar nu! Nu! Ai ales să fi un virus distrugător. Dar ştii ceva? Am început să dezvolt imunitate pentru tine.

Nu mai ai efectele alea de pierdere de raţiune, de naştere de pasiune la un cuvânt şoptit... Nu le mai ai. Ştii ce ai acum? Acum ai o stare de disconfort ca frigul din ianuarie sau ca temperaturile ridicate din iulie. Unde, chiar dacă nu-ţi place, trebuie să aştepţi că ştii că trece. Aşa şi tu.... Vei trece!

Auzi?

Mai auzi?

Poţi vorbi?

Respiri bine?

Poţi clipi?

Foarte bine. Pleacă! Ştii uşa. Dar stai, tu ai intrat pe geam. Ştii ieşirea. Aruncă-te-n gol. Nu vei păţi nimic. Da. Te asigur eu. Nu m-ai costat mult. Decât un an jumate. Aham. Vorbim jos.

Ştii ceva? De ce ai ales să te deghizezi în iubire cât tu erai un amărât virus de plăcere? Ce câştigai?

Încă o chestie. Data următoare bate şi intră pe uşă. E mai frumos aşa. Şi fără măşti. Probabil că data următoare eu îţi voi intra pe sub piele. Şi tu vei regreta că nu-s o gripă.

Da. Mi-e dor de prostiile tale...

Cu drag,
Blogger: "DoAr Eu"Tu? - Creaţi o postare
eu.

minte ma...

Minte-mă că mă vrei.

Minte-mă că mă înţelegi.
Iar eu te voi minţi că mă bucur.

Apoi, minte-mă că mă iubeşti.
Şi eu te voi minţi că sunt fericit.

Minte-mă că nu o să mă laşi,
că nu o să mă chinui,
că mereu noi doi vom fi împreună.
Iar eu te voi minţi că te cred.

Şi, după toate astea..

Minte-mă te rog..
Minte-mă că m-ai minţit..."

Alte cinci minute.

Probabil chiar nu va zice nimic.

Alte cinci minute.

Citesc un post, las o impresie....
ea nimic.
Poate că va zice ceva iar dacă eu nu-s pe fir...
să mai aştept puţin.

Hmm.

Uite-o poză drăguţă.
Las comentariu.

De ce măcar nu mă sună?

Dar ştii ceva?

Chiar dacă-mi vei plânge în telefon nu am să-ţi fac pe plac.
Îmi pare rău.

Nu te pot aştepta la nesfârşit.

Deşi balanţa nu este în totalitate spre a nu mai aştepta, eu m-a hotărât să oblig balanţa să fie în defavoarea ta.

Acum, indiferent de ce vei spune....
m-am hotărât.

Fără tine

Cu drag,

eu.

În paturi reci, prea reci pentru iubire,
Lacrimi, cenuşă angelică şi puf.
Şah mat!

Nu ma cauta.....Sunt MoRt...

Eu sunt! Deschide-mi, te rog!

Cateva ore si gata...plec din tara asta monotona dar voi ajunge in alta mai monotona...ai grija.

Calaul...

Nu şcoala era închisoarea mea, ci propria minte. Nu profesorii erau persecutorii, ci propria-mi conştiinţă. Nu notele rele mă chinuiau, ci sufletul.

NoApTeA La VeVeRite

http://www.youtube.com/watch?v=CUM6F04HBf4&feature=player_embedded

Paseste in vid...

Paseste in vid. Simte goliciunea sufletului ei. Sufera prin desertaciunea trupului acestui pamant searbad si lipsit de culoare. Gandirea, viziunea si adevarul ma sufoca.Natura e otravita. Peste cativa ani nu va mai exista si nicio fiinta umana nu face nimic ca sa schimbe acest curs infernal.Nu mai am viata. Nu mai am personalitate. Sunt doar un personaj al propriului roman. Fara trup. Fara suflet. Doar ceea ce mai razbate din dorinta de a trai.

Suntem atat de multi si totusi atat de singuri...


Ajungem la o varsta la care trebuie sa mergem la scoala,apoi la liceu,facultate....etc.Dar cand e varsta potrivita pentru a ne indragosti de cineva, de a ne casatori, a avea copii si a incerca sa fim fericiti?Intr-o lume atat de "updated continously" bag de seama ca aceste lucruri o iau intr-o directie involuativa...Parca nici nu mai avem timp sa mergem la o plimbare in parc, la un film, la o inghetata ,ca deh, a venit vara.Totul se rezuma la buisness.Ma astept sa urmeze o trezire si o intoarcere la sentimente mai bune fata de batrana si oldfashioned Dragoste.Pentru doar asa vom avea curaj sa incercam sa nu mai fim singuri ci sa fim doi cei care cauta fericirea.Stim cu totii o veche zicala din romani:"unde-i unu' nu-i putere la nevoi si la durere.Unde's doi....."

Cerul Îngerilor...


Lacrimi de înger pe faţa mea
–Stele, ca făcli ce luminează castelul singuratic din noapte.
Foşnetul gri de păsări cântătoare,
Fâlfâiri spre turle de biserici,
Luminiţe pe poteca vieţii.
Şoptit, uman, miros de trandafir în floare printre ghiocuri de ţigancă.
Un rege mort pe lespezi putrezite,
Împietriri, smarald, sclipiri în praf,
Busola îngerului şi ceasul timpului.
Roşu în asfinţitul sărat al mării,
Talazuri reci, din alte lumi
Şi pulberi albăstrui, mai sus, tot mai sus, la ceruri.
Toiagul rupt, în mâini străine
Pe arena cu frunze de laur şi petale de trandafir.
În paturi reci, prea reci pentru iubire,
Lacrimi, cenuşă angelică şi puf.
Şah mat!

....

dac`as putea da timpul inapoias sterge tot cu un burete

dar nu pot si`acum

traiesc printe regrete

vezi aproapele pe punctulde a fi ingropati

ntins pe`o masa cu lumanari la cap

s`a terminat

si incepi sa te intrebi

pentru ce te mai zbatzi?

ca pan` la urma totzi sfarsim

langa o cruce ingropatzi...

Să mor,să dorm și să visez....

Pentru ce?

Pentru ce ne nastem?
Pentru ce traim?
Pentru ce sa ne chinuim?
Îti dai seama de chin?
De ce așteptăm?
De ce am așa viața?
De ce nu avem toți aceleași drepturi?
De ce murim?

Eu...

Sunt...o persoana dificila
Imi place...sa ii fac pe alti fericiti
Fac...mereu ce vreau eu

Încerc...dar nu sunt indulgent nici cu mine nici cu altii

Cred...ca acel cineva a existat,acum nu mai există

Uit...de toata lumea,cateodata si de mine

Niciodata...nu sunt ceea ce par

Nu regret...ca am fost naiv

Sper...sa ajung acolo unde vreau

Trebuie...sa mai suport un an de liceu

Plang...uneori seara

Mi-as dori...sa aflu secretele cele mai adanci ale oamnenilor mai ales...de ce exist.

Ai grija de gandurile tale,pentru ca se vor transforma in vorbe.
Ai grija de vorbele tale,pentru ca se vor transforma
in fapte.
Ai grija de faptele tale,pentru ca se vor transforma in obiceiuri.
Ai grija de obiceiurile tale,pentru ca vor fi caracterul tau.
Ai grija de caracterul tau,pentru ca va fi destinul tau,viata ta...

Back



si inca vie.
stop.
socuri.
stop.
lacrimi. de bucurie? de tristete? trezirea la realitate nu e niciodata usoara.
stop.
dar mai bine mai tarziu decat niciodata.
stop.
macar stiu. e alba. sau neagra.
stop.
pentru ca gri nu exista.
stop.
NU exista.
stop.

Vineri, 22 mai 2009
15.00 Sosire, cazare
17.00 Sfantă Liturghie in Biserica Romano-Catolică
Str. Mihai Viteazu nr. 22, Caransebes
18.30 Procesiune spre „Kolpinghaus” (1,4 km)
19.15 SfinŃire
19.30 Cină festivă
Prezentarea proiectului „Casa Kolping”
Moment muzical
Mesaj din partea oaspeŃilor de onoare


Sambătă, 23 mai 2009
07.00 Mic dejun
9.30 Deschiderea Adunării Generale a OrganizaŃiei Kolping
Romania
10.00 Rapoarte, dări de seamă
10.30 Pauză
11.00 Modificare statut, alegeri
13.30 Pranz
14.30. Excursie pe Valea Cernei, spre PorŃile de Fier. Băile
Herculane
20.00 Intoarcere si cină in Caransebes


Duminică, 24 mai 2009
Micul dejun. Plecarea...




Drum bun Edi...

Vorbesc singur....


Vorbesc singur cand nu am cu cine.
Vorbesc singur si cand am cu cine.
Vorbesc singur cand sufar.
Vorbesc singur cand ma bucur.
Vorbesc singur cand vreau sa fiu ascultat.
Vorbesc singur cand vreau sa ascult pe cineva.
Vorbesc singur cand nu am timp sa traiesc.
Vorbesc singur cand nu am timp nici sa mor.
Vorbesc singur cand iubesc.
Vorbesc singur cand urasc.
Vorbesc prea mult sau sunt prea singur?
Vorbe goale … ?

Pauza....


Doar un minut am stat si m am gandit...Ce rost are viata?Ce rost am eu pe acest pamant...?Nustiu....voi afla...dar trebuie sa ma gandesc de aceea...nu voi mai scrie o perioada....doar voi gandi....


La revedere....

În labirintul celor 12 simţuri de Gabriel Stan


Acum ceva timp în urmă am vizitat o galerie de artă din Braşov, mai exact ceea de pe strada Michael Wais, şi, am primit o carte de la Gabriel Stan (pentru cei care nu ştiu Gabriel Stan este un pictor şi grafician din Braşov), aceasta carte se numeşte “În labirintul celor 12 simţuri”, cum am [...]

A fost frumos
a fost frumos si adevarat
ma scufund in timpul ireal
departe de mine te imbraci
in imaterialitate
nu caut timpul pierdut
ori castigat
ori trait
de fapt nici nu caut
decat
sa mai retraiesc o clipa
o farama
ireal de adevaratade
iubire

Marturie....


Ai uitat de mine? Te-am căutat prin hainele demult uitate în dulap. Nu le-am mai purtat de atunci. M-am scotocit prin buzunare, poate ai rătăcit vreo şoaptă pe acolo. În valiză nu erai, puteai lăsa şi tu acolo un zâmbet măcar, să ştii. Am întors toată casa pe dos, nu erai. Mi-am întors sufletul pe dos, erai peste tot, dar nu te vedem. Te-am găsit în sfârşit pe coridorul aburind a flori de primăvară. Am ieşit afară. Vântul aducea şoaptele tale, ploaia… săruturile. Soarele era zâmbetul tău, iar privirea ta era peste tot; florile, iarba, pomii. Dar a venit seara. Am rămas doar cu şoaptele care deveneau din ce în ce mai puternice. Mă dureau urechile, nu mai rezistam să te ascult dar să nu te pot vedea. Fugeam în picioarele goale pe coridorul rece. Am trecut de camere mari, de fel şi fel de oameni, coridorul parcă nu se mai termina. M-am oprit. Mă scurgeam. Dacă nu ploua înăuntru, atunci de ce aveam picături de ploaie pe faţă? De ce veneau acestea din ochii mei? Am continuat să fug, iar ploaia curgea din ochii mei… Unii spun că ploaia aduce fericire, dar eu nu mă simţeam deloc bine. Nu-mi mai simţeam picioarele. Dar stai, m-am oprit. Zăceam deja cu faţa lipită de podea. De podeaua rece. Suspinam încet şi încercam să pronunţ ceva, dar până să descifrez ce… a fost prea târziu. Închisesem ochii şi… şi gata?

Zace pe podea încercând să-şi apere sufletul dezgolit. Dezgolit de sentimente, principii, trăiri. Tristeţea e tronul în care îi şade inima măcinată, roasă de propriile învinovăţiri. La revedere inimă, la revedere suflet! A plecat, a lăsat tot ce avea mai de preţ. E goală acum, dar nu mai poate simţi nimic. O sa fie bine, o sa îl găseşti, poate, în acea lume şi o să îţi recapeţi totul. O să fie bine! Adio!

Am ţipat în pieptul unui mort dar acesta nu a înviat şi-a văzut de moartea lui până la capăt în dormitor am o găleată în găleată atâţia morţi atâta apă

Respir..

Am trăit până ieri
Astăzi refuz acest păcat inventat de lume…
Am trăit până ieri
O viaţă plină de oameni…prea plină…
…Prea oameni..
Nu mai ştiu să scriu.
Pixul a refuzat să mă urmeze în viaţă.
Am trăit…până ieri…
De astăzi sunt vie şi respir…
Fără false aparate
Şi fără false iluzii materiale
Caci astăzi….respir..

Daca...


Dacă eram o lună, aş fi fost mai
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost joi..( nu stiu de ce..asta mi-a venit)
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost seara
Dacă eram un animal marin, ar fi fost greu….
Dacă eram o direcţie, aş fi fost stanga…sau dreapta…sau..(oricum vin la pachet)
Dacă eram o virtute, aş fi fost iertarea..pana la proba contrarie..
Dacă eram o personalitate istorică n-aş fi fost (menţin ideea)
Dacă eram o planetă, aş fi fost a doua Luna
Dacă eram un lichid, aş fi fost vin fiert…
Dacă eram o piatră, aş fi fost netedă
Dacă eram o pasăre … mă reprofilam
Dacă eram o plantă aş fi fost lalea neagră
Dacă eram un tip de vreme aş fi fost vara fierbinte
Dacă eram un instrument muzical aş fi fost chitara clasică
Dacă eram o emoţie entuziasm
Dacă eram un sunet aş fi fost sunetul pixului pe hartie
Dacă eram un element aş fi fost hidrogenul (pt k are 3 izotopi)
Dacă eram un cântec aş fi fost negru
Dacă eram un film , aş fi fost “A beautiful mind”
Dacă eram un serial aş fi fost doctor house (sau mash)
Dacă eram o carte aş fi fost greşit interpretată
Dacă eram un personaj de ficţiune aş fi fost Lestat
Dacă eram un fel de mâncare salata .
Dacă eram un oraş, aş fi fost Cluj(sau Constanta).
Dacă eram un gust, aş fi fost cumplit de dulce.
Dacă eram o aromă, aş fi fost aroma unui ceai cu rom.
Dacă eram o culoare, aş fi fost negru (sau albastru inchis..dk negru nu e culoare)
Dacă eram un material , aş fi fost piele.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost kolme
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost limbă
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost zâmbet
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost matematica
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost şobolanul gri din MotoMarţienii
Dacă eram o formă, aş fi fost o sferă.
Dacă eram un număr, aş fi fost 3.
Dacă eram o maşină, RangeRover.
Dacă eram o haină, aş fi fost fară..

Deschide

Eu sunt! Deschide-mi, te rog! mă auzi? Deschide-mi!! …. bine, atunci mă aşez pe jos lângă uşă. Să ştii că te aud cum respiri, ştiu că eşti acolo şi că asculţi. Știi tu oare ce e în sufletul meu?

E un sentiment vechi care a înviat..fluturi noi sau amorţiţi care se rotesc şi se roteeesc şi, în acelaşi timp, e linişte, pentru că ploua, şi pentru că ştiu că, orice ar fi, o să îmi fie bine. Și voiam doar…să-ţi spun şi să te întreb când vei deschide uşa te voi putea strange in îmbrăţişa?

Sa ucid si ultima speranta?

Doar o ultima picatura de parfum pierduta undeva in noapte, undeva departe, unde sufletul meu este incuiat, pentru a o uita sau poate pentru a ma minti ca doresc sa o uit. Stau singur in ploaia rece, nici vantul nu ma mai poate opri, sunt mult prea puternic desi mi-a luat tot ce aveam, totul…acum pur si simplu nu mai conteaza ce a fost, totul este doar o amintire rece ce te ucide, ce te ucide usor, o moarte lenta si dureroasa. Simt in ultima ei atingere, ultimul sarut..atat de rece, atat de dulce, atat de unic incat, nu te poti gandi decat la perfectiune.

Inca speri? Spera. Pentru ca speranta va fi ultima lovitura de care voi avea nevoie. Atunci ti-ai atins destinul, m-ai ucis. M-ai ucis cu sperantele tale, cu gandul si iubirea ce mi-o porti, sau poate ai pierdut-o undeva adanc, in inima inlantuita.

http://www.youtube.com/watch?v=e6zJ2QQHbMQ&feature=player_embedded


http://www.youtube.com/watch?v=qJU18NQDwbE&feature=player_embedded

Egoism?

Sa fiu egoist? Sa ma gandesc mai mult la mine? Sa las vorbele altora deoparte si sa nu ma gandesc mai departe decat maine? Sa traiesc intens, savurand clipele sau sa ma inrolez la treburi de om serios? Sa imi dedic viata altora? (Sau) sa traiesc ziua de maine ca si cum ar fi ultima? Ce-ai face daca maine ar fi ultima ta zi?

Azi mor


Azi mor caci sunt pierdut
In apa marii cufundat
Tu mai dat uitarii
Eu te _am dat pierzarii



Ma voi ridica la stele
Sa-i cant lui Dumnezeu cu ele
Imi vei aproape
Și eu iti voi canta in noapte


Lacrimi vezi pe mormant
In lume sunt cu tine
Mai disperind visand
Si mai omorat tradand

Am fost cu tine-n lume
Zburand si alergand
În suflet te-am avut
Din zori si pana-n noapte

Dar inima ta rece
S-a dus in lumea rea
Pe altul l-ai iubit
Și viata mi-a fost grea

Eu cobor de sus
Tu te uiti de jos
Voi veni la noapte
Și iti voi vorbi in soapte

Pe tine te astept
În partea de apus
Să te am aproape
Să ne iubim in soapte

Luna ne va indrăgi
Stelele ne vr vorbi
Luceafarul va fi departe
Hai vino,iubeste-ma deaproape

Fara lumina ma tem ca ma voi impiedica in intuneric.Si nu uit cine sunt?Sunt soldat,lupt pentru a fi liber...Nu mi a ramas nimic...decat o inima pustie......Sunt infrant...

Aud cum vantul ma striga pe nume...Voi goni ca un rau,voi urmari soarele...

Pauza....

(Demonul din mine imi zice)
Pauzele sunt pt lasii care nu au curajul sa spuna ca s-a terminat ... iar daca cineva nu stie ce vrea inseamna ca nu e multumit cu ce are ...
Nu fi naiv...Trezeste`te!
Realizeaza ce se intampla.Ia`ti gandul de la ea ...e greu daca inca simti ceva pt ea, dar te montezi singur spre tot felul de dureri si dezamagiri.
Cu cat iti iei gandul mai repede de la ea cu atat mai rpd iti vei da seama ca e mult mai bine asa.
Gandeste`te la ce vrei tu ca sa fii fericit ...

Dar eu tot...iau o pauza de cateva zile plecand undeva...inca nustiu...Cu fata mea intunecata...in noaptea cea luminata....tremurand prin ceata....si vise...dar cu ele nu pot muri...

http://www.youtube.com/watch?v=8pcRcM-una4

pentru tine...
beau un pahar de vin. rosu. putin acru si ascult un cantec, sinistru in frumusetea lui, care ma slabeste de orice gand primejdios si imi descarca sufletul...cu sufletul gol, cu gandul departe, cu dorinta unui vis si ochii aproape verzi, astept sa revad bucuria pe chipul meu pietruit de lucruri marunte, lucruri care ma prefac, ca imi aduc zambetul si linistea de care am nevoie...insa e o liniste falsa. o liniste mai dureroasa decat nebunia agitatiei dinainte.as vrea sa-i spun ce simt, in fiecare azi, la fel si maine...mereu...imi place sa ignor toate privirile atintite spre mine si sa ma gandesc la ea in momentele cele mai frumoase, dar si in clipele dificile...ma gandesc ca nimic nu e intamplatorundeva departe, imi place sa cred ca cineva se gandeste la mine. undeva departe am fost si eu candva. sa imi iau doza necesara de drog. am nevoie de inca o doza pentru a iesi din sevraj. si cu timpul vreau ca numarul dozelor sa creasca atat de mult incat sa am nevoie in fiecare zi de ea, pentru a putea supravietui...undeva, departe sunt doi ochi care au varsat lacrimi si pentru mine. obrazul pe care, mi-ar place sa astern in fiecare dimineata un sarut, si fruntea pe care sa-mi odihnesc in fiecare seara buzele.acolo, departe de mine este calculatorul de la care imi citesti cuvintele si zambesti. da, zambesti si sti ca sunt pentru tine.esti atat de frumoasa cand zambesti :)trandafirul meu alb va inflorii din nou, cat de curand

Cuvinte de Diacon cazacu gheorghe


Rasfoiam prin paginile de internet ale blogurilor,am gasit o pagina afratelui cozacu gheorghe,care ma surpins.dupa cateva zile imi lasa un comentariu cu care ma surpinde si am incercat sa iau legatura cu el... Dupa doua zile am putut da de el si am observat ca e un om cu care poti vorbi..o vorba mai grea una mai usoara....in concluzie orice... Voi tine legatura cu el...deoarece ma face sa ies din multe situati dificile...o puteti face si voi....multumesc parinte

Sunt mort!


Timpul mi sa descris
Viata mea a fost un vis
Ma omorat speranta
Mi am blestemat si viata
Sunt mort!

Te privesc de sus
Ma iubesti nespus
Ma visezi in noapte
Si vorbesti in soapte
Sunt mort

Am vazut din cer
Am vazut o floare
Se uita in mare
Si chipul mi l vedea in zare
Sunt mort

Acum ne desparte viata
Tu esti vie,eu sunt mort
Inima ti am luat cu mine
Dar sufletul il tii la tine
Sunt mort

Tot scriu,scriu pentru tine....dar tu...mai lasat in alta...

Calatorie...

Am acceptat să trăiesc

În spaţii înguste

Pe margini de vis.

Am învăţat să trăiesc

La graniţeÎntre iubire şi dor

Între plecări şi destinaţii.

M-am mulţumit să trăiesc

Între revederi şi despărţiri,

Uitând să iubesc.

Am trăit absent

În forme, în care nu se întâmpla nimic.

Dar...simt miros proaspăt de aventură,

Pornesc în călătoria spre viaţă,

Pornesc să găsesc

Ieşirea înspre alte destinaţii

......

Sa ma adun?
Nu pot

Sa ma gandesc la tine?

Ma gandesc inzadar...
Sa nu mai fumez?

Cand nu mai pot...si totul pare ca ia sfarsit...
Sa imi bat joc de mine?
Poate imi va parea rau mai tarziu...
Sa iau o pauza din lumea asta virtuala?
Cel mai intelept lucru....asta voi face...ne vom revedea dupa...o lunga pauza..de gandire..dar tot ma voi gandi la tine....

Nu înţeleg de ce îmi vine greu să scriu despre stări prin care am trecut de atâtea ori si inca trec.
Cel mai rău îmi pare, de fapt, că ele nu pot fi descrise şi surprinse în esenţa lor.
Pentru a le înţelege, trebuie să treci prin ele. Şi aici, există anumite etape de parcurs.
Am fost întrebat acum ceva timp dacă aş alege fericirea eternă desigur dacă acest lucru ar fi fost posibil, ţinând cont şi de faptul că toţi căutăm fericirea pe parcursul vieţii – cel puţin aşa îmi place să cred.
Da, aş alege fericirea. Însă nu eternă. De ce? Ar însemna să învăţ să uit sentimentul de melancolie şi tristeţe, şi nu vreau. Nu vreau doar una singură în viaţa mea.
Le vreau pe toate cele trei, şi pe celelalte care mai rămân.
Parcă aş pierde ceva din mine, şi aş înceta a mai fi eu. Şi da, zâmbetul celui care suferă e mai dureros decât lacrimile celui care plânge…
Cred că totul în viaţă ar trebui să se găsească în mod ponderat, pentru a se stabili un anumit echilibru al lumii. Dacă nu se găseşte, atunci ar trebui ca noi să facem tot posibilul ca să se găsească.
Să fie vorba şi aici de alegere?
Poţi afirma că trist eşti când alegi să nu fii fericit, şi că de fapt, noi suntem cei care alegem să vedem partea urâtă a lucrurilor pentru a ne pune în postura de victime?
„Fiecare stare sufletească tinde să se adapteze unui exterior corespondent felului ei specific sau să transforme acest exterior într-o viziune potrivită naturii ei. Ochii omului văd în exterior ceea ce îl frământă în interior. În melancolie, îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur.
Dacă melancolia este o stare de reverie, difuză şi vagă, ce nu atinge niciodată o adâncime şi o concentrare intensă, tristeţea, dimpotrivă, prezintă o seriozitate închisă şi o interiorizare dureroasă. Poţi fi trist în orice loc; dar într-un plan închis, tristeţea câştigă în intensitate, precum într-unul deschis melancolia creşte.
Caracterul de concentrare al tristeţii rezultă din faptul că ea se naşte aproape totdeauna dintr-un motiv determinat, pe când în melancolie nimeni nu are precizat în conştiinţă un determinant exterior.
Stările melancolice durează mult, fără să atingă o intensitate particulară..
Or, durata lor fiind mare, şterge din conştiinţă orice motiv iniţial, prezent în tristeţe, care nu durează mult, dar atinge o tensiune intimă şi închisă, ce niciodată nu va exploda, ci se va stinge în propria fiinţă.
Tristeţea apare după toate fenomenele prin care viaţa pierde din ea însăşi. Faţa omului în tristeţe dovedeşte atâta interioritate, încât exteriorul face direct accesibil interiorul. Tristeţea face misterul accesibil.
Dar misterul tristeţii este atât de inepuizabil şi de bogat, încât tristeţea nu încetează niciodată de a fi enigmatică. Dacă există o scară a misterelor, atunci tristeţea intră în categoria misterelor infinite, care nu încetează niciodată de a se arăta, fiindcă sunt inepuizabile. Şi orice mister adevărat este inepuizabil”.

Melancolie...

Sunt melancolic cateodata,

este o boala a celor singuri,

dar daca esti langa mine am sa fiu mai bine ...mai ales tu D.....a

Ironia vietii....

Viata este uimitor de ironica cu tine insuti. Te loveste cand te astepti mai putin si te invata sa ai rabdare, ca toate se rezolva pana la urma.Te poti panica pana la extazul nebuniei si al cuvintelor nearticulate, si ce, tot o sa ti'o iei in nas.

Nu inteleg natura omului( a mea, inclusiv), de a ma speria de ce s'ar putea intampla si sa'mi fac o mie de planuri, care oricum nu se vor indeplini, ca deh, Doamne Doamne face misto de noi......

Daca nu mori nu poti sa dai viata!!!!

-->Și daca ar fi....


"Viata nu are miros!"

pentru ca daca ar avea..tragediile ar putea poate fi evitate..

dar doar moartea are miros..
si atunci navalesc toti..si exclama:"
Ce oroare!

Ce drama!

Ce existenta..!"
Lucrul asta l-am aflat dintr-o piesa de teatru..
care se numeste.."Ai toata viata inainte!"

Nisipul {fragment}

Nu pot sa iti ofer nimic.
Sunt un nimeni.
Un intreg univers nu ma poate ucide.
Nici soarta.
Nici destinul nu imi stau in cale.
Si tu imi ceri buzele,moarte,reci...
Sa te otravesc cu a lor sarutare.
Sa iti cad in genunchi,sa iti cer mana si sa fi a mea.
Si sunt indeajuns de nebun incat sa o fac.
Dar nu te iubesc.
Si nici macar Lucifer nu ma poate schimba in om.
Nici macar tu nu poti sa imi dai ce mi-a lipsit.
Ego sum non quis tu credo...
Si esti foarte credula pentru o fecioara.
Vrei luna,si soarele,si oceanele...toate intr-un bol de cristal.
Si vrei din piatra sa ma fac nisip.
Sa iti acopar parul,si trupul,si pielea-ti fina.
Si noptile sa-ti incalzeasca patul...
Dar vrei prea multe pentru un simplu muritor.
Iar moartea e modesta pe langa ce as putea eu sa iti ofer.Involuntar.

eu: eu zic ca e o curva (viata)
ea: nu
ea: e doar o scena
ea: iar noi trebuie sa jucam teatru
ea: pt a putea supravetui
eu: dar noi de ce am avut si avem asa roluri ?
ea: pt ca noi avem acel special pe care nu il are nimeni iar viata are planuri mari cu noi


(eu & ea)

"Dragostea e intotdeauna rabdatoare si draguta.Niciodata nu e geloasa"
Dragostea nu e laudaroasa sau increzuta.Nu e nepoliticoasa sau egoista.
Dragostea nu se supara si nu poarta pica....
Dragostea nu gaseste placere in pacatele altora...dar gaseste placere in adevar.Este intotdeauna gata sa ierte,sa aiba incredere,sa spere...si sa indure...orice urmeaza....

http://www.youtube.com/watch?v=LfYAfqDYQbo

• Spune'mi..

De cate ori ai cazut.. si ai simtit ca nu o sa te mai ridici in veci?!
De cate ori ai pierdut mai mult decat ai castigat?!
De cate ori ai plans, si ti'ai fi dorit sa razi pana nu mai poti?!
De cate ori ai spus ca de maine.. dar maine nu mai era?!
De cate ori ai vrut sa schimbi totul, dar ai reusit sa te schimbi doar tu?!
De cate ori ai urat, in loc sa iubesti?!De cate ori te'a durut?!
De cate ori nu ai putut zbura?!
De cate ori ai vrut sa'ti alungi norii negri si sa'ti aduci seninul?!
De cate ori ti'a fost dor de un tine indepartat?!
De cate ori ti'a parut rau?
De cate ori ai spus ca iubesti, si sa ai sentimentul acela?!
De cate ori ai trait pana ai simit ca nu mai poti?!
De cate ori ai facut ce ai vrut?
De cate ori... de cate ori ai plans de fericire, ai spart oglinzi, ai omorat o dragoste, ai sarutat cu patima, ai fost ce ai vrut tu.

Iti mai dau o zi..nimic mai mult.

Dragostea nu vine la cel care o asteapta...(dar eu o astept)


Sunt oameni care se ascund prin casele lor, ori in spatele aglomeratiei vietii, pentru a ascunde o uriasa stare de asteptare, nimic altceva decat impresia separarii de cei din jur.Ei incep sa astepte cu insistenta sa vina la ei dragostea celor din jur.Sa bata la usa cu gratie si sa ingenuncheze in fata asteptarii lor.In vremea aceasta ei se misca in sus si in jos cu aripile aplecate , cu visurile sfaramate, cu inimile zdrobite si se mira de atata lipsa de dragoste a lumii.Sa ne imaginam ca pe pamant ar fi doar fiinte care asteapta sa fie iubite.Aceasta inseamna ca asteapta sa fie intelese , mangaiate sa li se astearna in fata covoare regale,viata sa-i gadile doar cu bucurii si cu reusite,iar lumea intreaga sa-i gaseasca adorabili.Cu cat zilele trec, cu atat asteptarea se dovedeste mai baguboasa si mai aspra iar sufletul se intristeaza cu mai multa ardoare.Iubirea nu vine la cel ce o asteapta,cand toti asteapta ,dar nimeni nu face un pas pentru a pleca de acasa,intru implinirea asteptarii altuia.Fericirea nu vine la acela -ce fara sa constientizeze -se simte stapanul lumii.In asteptarea dragostei se ascunde o capcana mareata; capcana este asteptarea insasi.Pentru suflet nu exista stapani si sclavi asa incat toti fac ceva pentru dragoste si din dragoste.

13 Randuri pentru viata G.G Marquez

1.Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.
2.Nu merita sa plângi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plângi.
3.Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu înseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.
4.Un prieten adevarat te prinde de mâna si îti atinge inima.
5.Cea mai stranie forma de a îndeparta pe cineva este a sta lânga el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata.
6.Nu înceta niciodata sa zâmbesti, nici chiar atunci când esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate îndragosti de zâmbetul tau.
7.Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti întreaga lume.
8.Nu îti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.
9.Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci când o vei cunoaste în sfârsit, sa stii sa fii recunoscator.
10.Nu plânge pentru ca s-a terminat, zâmbeste pentru ca s-a petrecut.
11.Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi încrederea si doar sa ai mai multa grija în cine ai încredere si a doua oara.
12.Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu înainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.
13.Nu te agita atât, lucrurile cele mai bune se petrec atunci când le astepti mai putin.

http://video.acasa.ro/view_video/53195d221030324127a0

Kolping...




Comsiliu Targu Mures...


consiliu...bacau

150 de ani de la aparitie

Campus...

Teatru social

Teatru...

Vizitarea bolnaviilor

La gara

Dimineata la ora 6.45, eu, in fata unui ghiseu din gara
- buna dimineata.
2 bilete va rog, la iasi, clasa a doua. La accelerat.- la ora 4 ?(eu perplex ma gandesc ca ora 4 a trecut deja. De ce ar vrea sa-mi dea bilete la un tren care a plecat ?)
-nu la 4. la 7 si 10.Urmeaza 2 minute de proteste si exclamatii din partea functionarei, toate pe urmatoarea tema:
- vorbiti mult si nu inteleg nimic !!… hotarati-va ce vreti !! …(si iar) vorbiti mult si nu se intelege nimic !!…(si iar)…… Eu, absolut perplex o ascultam. Vorbea mult (de vreo 30’), exact cum zicea ea ca facusem eu, si EU intelegeam nimic… ma gandeam ca poate nu circula trenul… si ma enervam.
Ce fel de site au ashtia ?! (ca pe site-ul lor gasisem un accelerat la 7 si 10)- Nu inteleg de ce-mi vorbiti asa, zic eu. V-am cerut 2 bilete la Iasi. Pe net, pe site-ul dvs, e trecut trenul.
La 7- zice cu glas egal colegu meu (cel cu care urma sa merg cu trenul), mergem la Cluj. Nu la Iasi.- Ah, ma scuzati, zic eu senin. La cluj. 2 bilete. La accelerat.(functionara continua sa se exprime prin multe cuvinte; era suparata, enervata, obosita)(eu ma tineam sa nu rad in hohote; eram brusc fericit (ca trenul exista si ca iau bilete chiar la cluj, unde voiam sa merg. Nu la iasi))- Reducere? zice dna- Nu, raspundem noi in cor.Platesc, iau bilete si plec. Radem. (de mine).

,,Fiţi fericiţi ­ cu glasu-i stins a spus ­
Atât de fericiţi cât viaţa toată
Un chin s-aveţi: de-a nu muri deodată."

Nu mai stiu cine esti.

Nu mai stii cine sunt.

Doua povesti

intr-un singur cuvant…

noi.

Ne leaga o distanta in timp

petrecuta umar la umar,

identitati la schimb,

un nume comun, un numar

de casa,

un dus si o masa

in bucatarie,

un pat, o terasa,

lacrimi de nervi, bucurie

sex,

acelasi drum acasa

batut zi de zi,

rutina ce ne-apasa.

O stiu si o stii,

o stim.

Dar am uitat,

luati cate unul,

ca ne-a legat

si raul si bunul.

Ce vraja

ne-a cernut din multime,

sa vad ca esti,

sa te opresti la mine,

ca sa scriem roman din doua povesti?

S-au spart.

Ne leaga azi obisnuinta,

respectul pentru timpul scurs,

confortul si recunostinta.

Refuz sa cred ca erosul s-a dus

Cred

ca ne e lene sa iubim

si ne ascundem in comun,

amanam, ne mintim.

Nu zici nimic, eu nu spun.

Stai!

Hai sa ne-oprim,

sa ne asezam fata-n fata,

sa ne privim…

poate ne invata

sa reiubim!

Urmeaza partea cea mai nasoala....Cluju...nici nu vreau sa ma gandesc...

http://www.youtube.com/watch?v=MW5OGp2rz84


Fara nume...

Nici sa te sinucizi nu mai poti...

Intr-o noapte, facandu-mi pelerinajul obisnuit pe la posturile din televizorul meu, am ajuns la OTV si acolo am ramas. Siderat. LL, DD si altii comentau smsurile dintre elevul care s-a sinucis si profesoara de la fereastra careia a cazut. Ieri am recidivat si am vazut si o conversatie de messenger a celor 2.

Eu am fost crescut de bunica astfel: portofelul, geanta, scrisorile … lucrurile altcuiva sunt accesibile doar posesorului. Pe portofel si pe geanta poti sa le deschizi doar daca le gasesti pe strada, ca poate afli identitatea uitucului si i le poti inapoia. Dar atat. Cel mai indiscret act al meu a fost cand am deschis pasaportul unui prieten in a carui casa ma aflam. Pasaportul se afla pe masa si voiam sa-i fac o surpriza -stiam ca ziua lui de nastere urma sa fie in viitorul apropiat. Nu m-am simtit vinovat- daca aveati vreo curiozitate in aceasta directie. Si m-ar durea in cot daca cineva dintre prieteni mi-ar cotrobai prin geanta in cautare de ceva (gen bricheta, tigari, servetele). Dar, in principiu, nu cotrobai printre lucrurile altcuiva nici daca sunt ~sigur ca ‘altcuiva-ul’ n-ar avea nimic impotriva....

Am ajuns la o concluzie...NU exista prieteni....

reflex-sperante

http://www.youtube.com/watch?v=Ta-hr48AGkQ

Am trait,am simtit si asa a mai trecut un timp...

Oare....Cum zici tu?

Cum ziceai si tu, ti-am dat “un fel de carte audio”… Despre ce? Despre succes, despre viata, despre cum sa ai succes in viata… Dar asta nu e tot… Vreau sa spun cate ceva ca sa ajut oamenii sa fie mai fericiti, sa aiba succes in viata. Nu a zis nimeni ca-i usor, dar totul depinde de persoana in cauza.
Ce am spus sus e prea vag… Hai sa reformulez, ce vei citi aici te va ajuta sa iti indeplinesti o dorinta, un vis, un tel, oricare ar fi acesta !!! Fie vorba de bani, fie vorba de ceva personal, fie vorba de orice altceva la care visati. Sunt doar cativa pasi importanti pe care trebuie sa ii urmati, o sa il explic pe fiecare in parte putin mai detaliat. (Apropo, urasc textele care acum ar contine o propozitie / fraza in care sa va spuna ca daca nu vreti acel ceva cu adevarat, nu mai cititi… cand auziti asa ceva, eu zis sa nici nu mai continuati pentru ca din acel moment, sau de mai devreme, deja incepe, sau a inceput, manipularea… Asadar hai sa continuam…)
Ca sa ai succes in viata trebuie sa iti asumi anumite riscuri. Majoritatea oamenilor se tem sa riste… le e frica de esec. Le e frica de esec pentru ca se gandesc ce o sa zica altii despre ei. Adevaratul secret pentru a avea succes in viata este de a putea creste / mari increderea in sine. Daca ai avea mai multa incredere in tine, nu ai fi atat de preocupat cu ce ar zice altii despre tine… si daca nu ai fi atat de preocupat de ce ar zice altii, ai fi in masura sa risti. Si daca esti in masura sa risti, sansele de a reusi cresc considerabil.

http://www.youtube.com/watch?v=Qoi25XRDeeo

Revedere...




Eram in trecere pe la biroul unui prieten vechi pe care demult nu-l mai vazusem.

Dupa intrebarile si raspunsurile de rigoare (cum iti mai e? ce faci acum? x/y/z/w/ et al ce mai fac?), el ma intreaba:
- iti place porcul meu?
Se referea la o fotografie cu un porc alb cu pete negre de pe peretele din dreapta. In total erau vreo 6-7 poze, o parte cu cate un animal domestic si 2-3 cu oameni. Niste imagini oarecum neobisnuite, daca ne gandim ca prietenul in cauza e geolog, iar de locuit, locuiete in onesti..la bloc

Ce-i cu fotografiile astea?
- sunt pozele unei familii la care am tot stat… intr-unul din locurile in care merg pe teren.
-… aha! Si… porcul? Ce mai face?
- e bine, urma raspunsul reflex. De fapt, probabil c-a murit, ca poza e de acum un an.
- …aha! (da, m-am repetat, dar n-am stiut ce altceva sa zic).

Ma mai uit un pic la poze si intreb:
- acolo, sus, ce e? Ala de langa cusca. Caine sau pisica?
- cainele lor negru. Ca aveau doi. Asta e ala rau pe care-l tineau legat.
- … si el? Ce mai face?
- a murit. Otravit probabil de vecini. Ca era rau, ti-am zis.
- si calul? Nu-mi spune ca si calul a murit! incerc eu sa glumesc.
- calul e o iapa si, din cate stiu eu, e bine. Dar avea 2 manji. Aia au murit, mancati de lupi.

Singurul animal ramas neintrebat era un vitzel.
-sper ca macar vitelul e bine, zic eu, depasit deja de atatea decese animale.
- vitelul a murit si el.
- glumesti?!
- nu
- asta de ce-a mai murit?
- … nu mai stiu. A, da. Era foarte mic si a murit maica-sa, vaca.

Despre oamenii din fotografii n-am mai intrebat nimic. Sper ca sunt, cu totii, bine sanatosi.

1. principala mea trasatura: umorul (daca sensul ‘trasaturii’ e concret: zambetul)

2&3. Calitatea pe care doresc sa o intalnesc la o femeie: inteligenta grefata pe bunatate (bunatatea altoita cu inteligenta?)

4. Ce pretuiesc cel mai mult la prietenii mei: … sufletul (lor, al fiecaruia)

5. Principalul meu defect: traiesc intr-o lume paralela. Bonus: nervii

6. Indeletnicirea mea preferata: scrisul; vorbitul/tacutul cu 1-2 prieteni (actuali sau potentiali)(eventual intr-o cafenea cu vedere la strada) (miros .....

7. Fericirea pe care o visez: … e … absoluta. Fiind absoluta, nu-i conditionata de ceva anume. Mi-e greu sa explic, asa ca o sa va rog sa ma credeti pe cuvant. Am avut parte pana acum de ceva fericire absoluta (varianta demo,prespun; ca a fost limitata in timp)… si tot dintr-asta absoluta (fie si demo) visez.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: sar peste primele 10 (sau 101?) locuri, la care nu vreau nici macar sa ma gandesc. Cea mai mare nenorocire pe care pot s-o spun ar fi sa traiesc printre lucruri 100% urate. (dar e greu sa-mi imaginez ca asta s-ar putea intampla. care un copac in care e ‘ascuns’ un stalp de iluminat. De fiecare data cand ajung seara acasa nu vad nimik , ci ma bucur de cat de frumos e copacul :))

9. Locul unde as vrea sa traiesc: … n-am curaj sa va spun :D… e.... Mi-ar placea sa petrec timp (mult) si in alte locuri (cu mare, soare, liniste). … Mi-e dor de Tha. Dar sunt foarte ok cu traitul in Bucuresti.

10. Culoarea mea preferata:negru, verde, albastru, violet (toate in variante inchise), galben luminos, cald.

11. Floarea care-mi place: magnolia, narcisele … multe

12. Pasarea mea preferata: pinguinul, corbul, albatrosul

13. Prozatorii mei preferati: Kafka, Louis de Bernieres, Hesse, M Yourcenar, Murakami, Adriana Bittel… Rushdie (cateodata)…HP Bengescu (mai nou am descoperit ca-mi place sa citesc femei care scriu ca femei… asa ca o trec si Simona Popescu din care am citit intamplator Exuvii)

14. Poeti mei preferati: … Blaga. Eminescu. si multi alti

15. Eroii mei preferati din literatura: n-am

16. Eroinele mele preferate din literatura: Mary Poppins

17. Compozitorii mei preferati: Mozart, Bach, Rahmaninov, Ceaikovski, (raspunsul asta e asa, pentru conformitate… pentru ca am bucatzele preferate de la nenumarati compozitori si de la toti am ascultat si … alte bucatzele pe care n-o sa le re-ascult; +ca interpretarea conteaza).

18. Pictorii mei preferati: Van Gogh, Matisse, Klimt, Kandinski… si multi altii. Nu obisnuiesc sa-i cultiv, dar pentru mine ‘frumusetea’ e valoare fundamentala asa ca arta conteaza (sau, vorba lui Exarhu: face diferenta:P).

19. Eroii preferati din viata reala: sunt multi cei pe care-i admir dar nu-s modelul de om care sa functioneze pe baza de … modele constient alese. Nu vreau sa zic ca ‘eroi’ nu exista (fie ei din viata reala, mitologie sau literatura) ci doar ca eu n-am repere de acest tip, functionez in alt … referential :D

20. ce urasc cel mai mult: … ma indepartez spontan de cei care se mint constant pe ei insisi.

21. calitatea pe care as vrea s-o am din nastere: curajul

22. cum as vrea sa mor: linistit

23. greselile care-mi inspira cea mai mare indulgenta: cele ale copiilor. Si cele facute din frica :)

24. deviza mea: nimeni nu-i perfect

Moartea



Iertati-ma, dar am de gand sa vorbesc despre moarte. Pe mine ma preocupa. Tin minte o fotografie de la o inmormantare (cu mortul in prim plan) la care ma uitam pe furis cand eram mic (imi zisese mamaia ca nu-i voie sa ma uit la ea). Si eram fascinata de mort. Nu stiu cum sa zic… desi in fotografii toti oamenii sunt ‘inghetati’, eu am impresia ca pot deosebi, intr-o poza, un cadavru de un om care doarme. La cadavru mi se pare evident ca omul nu e. Si ma uitam la poza incercand sa vad ce-l deosebeste pe mort de vii, altceva decat faptul ca era in cosciug, inconjurat de flori. (n-am descoperit)


Viermi sau foc?
Pana la urma am descoperit ca-i subiect tabu. Si ca daca se intampla sa apara la cineva vreo preocupare legata de marea trecere, preocuparea se refera la procedurile de inmormantare. Ori inmormantarea pe mine ma lasa rece (daca pot sa spun asa :D). Mi-era (si mi-e) indiferent cum o sa fie.

Pragmatic vorbind, m-am hotarat ca varianta in care atunci cand mori, dispari pur si simplu, desi imposibil de imaginat, e ok. Ai disparut. Sfarsit.

Dar daca nu dispari?
Am citit din marturiile celor care declara ca s-au intors din morti… m-am incurajat singur auzind ca unii regreta ca s-au intors, pe motiv ca dincolo era “bine”… m-am intrebat de ce vor unii oameni sa moara in mijlocul rudelor/prietenilor. (De fapt, singuratatea ma sperie cel mai tare. Singuratatea de atunci, care n-are nici o legatura cu singuratatea din timpul vietii. Poti sa fi inconjurat de oricate fiinte relevante si apropiate, cand mori esti singur.)

Pentru ca am prea mult de lucru, pentru ca nu am cum sa ma descurc, pentru ca si de-as munci non-stop tot n-as avea cum termina ce-am de facut, pentru ca am obosit la cap… m-am oprit. Si mi-am lasat creierii sa produca ganduri inutile, ca de d-alea centrate pe rezultate m-am saturat.

Context: Colegul meu(la randu-i prea muncit) zice (o data la 2 zile): ‘ca sa ma descurc in perioada asta ar trebui sa ma clonez’.

Ei, mie la oboseala imaginatia imi zburda. Astfel:

Simpla clonare nu ar rezolva acum problema … De ne-am clona noi toti cei care avem urgenta nevoie de ajutor pe care doar noi ni-l putem oferi (fara instruire suplimentara sau alte alea) am ajunge in nedorita situatie de a ne pricopsi cu o responsabilitate in plus, exact acum cand suntem in criza de timp (peste toate, cineva ar trebui sa se ocupe si de cresha; ca ne-ar trebui o cresha pentru clone, nu?…).

Deci clonarea traditionala pica.

Ramane clonarea raeliana. La raelieni clona are direct o varsta majora si ai optiunea de a transfera clonei toata experienta si toate informatiile detinute de original. Aici insa ramane problema ca extraterestrii (cei care au tehnologia pentru clonare) par sa fie dispusi sa te cloneze doar inainte sa faci Marele Pas (cand stai sa mori, adica). Sa zicem c-ar fi cat de cat ok… O irina de 18 ani cu mintea mea d-acum si venita ca din concediu poate s-ar descurca mai bine (… e discutabil. Ca daca vine cu starea de dupa concediu are nevoie de o saptamana ca sa-si intre in mana). Dar mie (si cred ca si shefei, si colegilor) imi (ne) trebuie clone care sa munceasca in cot la cot CU noi. Inlocuitori unici, fie ei si proaspeti, n-ar rezolva problema.

Ok. Sa zicem ca pentru o cauza nobila, renunt la unul din proiectele pe care le am de scris si scriu in schimb un proiect prin care sa conving extraterestrii de necesitatea abrogarii prevederii care nu lasa ca o clona sa functioneze in paralel cu un original (sau cu o clona de generatie mai veche). Si-i conving. Si ne cloneaza. Cate 2 clone de persoana, just in case.

Colegul meu clonat cred c-ar fi ok. Are loc suficient in birou pentru 3 persoane si, oricum, ea are destule intalniri de lucru, conferinte, seminarii in afara organizatiei… daca ar fi in 3 exemplare cred ca tot doar cu unul pe zi ne-am intalni.

Noi, ceilalti, clonati… ei bine, aici incepe cosmarul.

Nimic despre mine...............



Mă simt ca un erou dintr un film indian lipsit de scenariu.

De-ar fi fost prezent scenariul aş fi plâns de durerea mare de suflet cu lacrimi în formă de lacrimă care să alunece meticulos de patetic pe obraji de piersică. Apoi mi-aş fi dansat bucuria exprimată prin întorsături de palme şi expuneri de degete. Şi aş fi cântat ondulat şi hipnotic cu voce pătrunzătoare care să zgârie un pic sufletul spectatorilor. Dar nu ştiu scenariul şi ma uit degeaba în toate părţile căutând indicii. Parcă aş sta într-un acvariu. In jurul meu se întâmplă lucruri la care dau să las lacrima s-apară sau să mişc armonios din încheietura mâinii. Am undeva prin ADN reflexele astea cu râsul, plânsul, dansul sau cântatul. Dar înainte să schiţez prima mişcare vizibilă cu ochiul liber, lucrul la care dădeam să reacţionez dispare. Rămân cu râsul/plânsul nespus căutând cu privirea buimacă lucrul ăla. Privesc în continuare pe laturile celelalte ale acvariului dar am uitat ce caut.

Sau: sunt ca o pisoi alb, cu pete roşcate şi negre dispuse paradoxal şi cu urechi uriaşe, care tocmai a căzut de pe calorifer. Cu o secundă înainte dormeam acolo sus. Acum sunt jos, mi-am luat faţa de pisică interesantă şi mişc urechile într-o parte şi alta, mimând demnitatea. Privesc lung cu ochi galbeni spre colţul de unde, când cădeam, am auzit un fâşâit. Am dat să sar, să prind fâşâitul dar n-am sărit. Şi nici nu mai sar. Şi nici nu mai ştiu de ce am întors ochii galbeni şi urechile mari spre colţ. Dar rămân aşa şi pozez într-o atitudine preocupată. Mă simt dulce-acrişor.

Toata lumea scrie numai de iubire,la scoala se vorbeste de iubire pe strada iubire,la magazin iubire..altceva nu se mai stie...
Pentru ce iubirea?
Pentru ce sa ti la o persoana cu adevarat?
Pentru ce sa iubesti?
Pentru ce faci o multime de lucruri pentru o fata si ea vorbeste intre timp cu altu...apoi tu esti prost,si ramai ca tiganu in piata...iar ea se mai uita la film vede unu plangand si zice prietenilor "cred ca asa face si X acum" adica sa plang...De ce tie iti spune lucruri fromoase"ca nu,ca numai pe tine,ca tu esti,ai fost,...Iar prietenilor te face de ras..
Acum ce te face sa nu iubesti...pt mine nu exista acest lucru...

http://www.trilulilu.ro/keskifa/c26c3b33fdb734